Deciziile fiscale luate în birouri sterile din capitală continuă să arunce în haos sectoare vitale ale economiei românești. Creșterea TVA la 21% pentru materia primă din agricultură, începând cu 1 august, este un exemplu cras de lipsă de viziune și dispreț față de realitățile din teren. Dintr-un singur gest birocratic, Guvernul lovește în fermieri, procesatori, apicultori și consumatori deopotrivă – adică, în lanțul alimentar întreg.
Produse esențiale precum cerealele, semințele, uleiurile, plantele și chiar hrana pentru albine nu vor mai beneficia de cota redusă de TVA. Cu alte cuvinte, tot ce înseamnă materie primă pentru industria alimentară va fi impozitat cu 21%, de la fermă și până la raft. Într-o țară în care prețurile alimentelor au explodat în ultimii ani, această decizie nu este doar neinspirată – este cinică.
România riscă un efect de domino devastator. Producătorii mici, deja sufocați de scumpiri la energie, motorină și inputuri agricole, vor vedea cum prețurile la materiile prime urcă din nou. În lanț, procesatorii vor majora tarifele la produsele finite, iar consumatorul de rând va plăti, din nou, nota de plată a incompetenței guvernamentale. Să nu uităm: hrana de bază – pâinea, uleiul, legumele conservate, produsele lactate – toate au la origine exact aceste ingrediente acum supraimpozitate.
Situația este cu atât mai revoltătoare cu cât nici măcar nu s-a oferit o tranziție clară. Legea e confuză, normele lipsesc, iar înțelegerea sa diferă de la caz la caz. Chiar și Camera Consultanților Fiscali avertizează asupra confuziilor legate de avansurile pentru TVA redus la locuințe și cere modificări urgente pentru a evita blocaje juridice și interpretări contradictorii.
În plus, statul lovește fără milă în apicultură, un sector esențial pentru polenizare și echilibrul ecosistemului. Să elimini TVA-ul redus pentru hrana albinelor, într-un context în care populația de albine este deja în scădere dramatică, e nu doar iresponsabil, ci criminal pentru viitorul agriculturii.
Este evident că această modificare nu a fost gândită pentru a stimula economia, ci doar pentru a stoarce încă un strop din contribuabili, fără să conteze cine suferă. Măsura va genera haos contabil, proceduri birocratice suplimentare și, în unele cazuri, imposibilitatea aplicării cotei reduse finale, ceea ce va afecta fluxurile financiare ale firmelor românești.
În loc să sprijine industria alimentară și producția autohtonă, autoritățile aleg să-și saboteze propriii cetățeni. Agricultura devine, încă o dată, victima unui sistem fiscal incoerent, croșetat în dispreț total față de fermieri și procesatori. Iar când rafturile vor fi din nou mai scumpe, iar micii producători vor trage obloanele, poate cineva va avea curajul să recunoască: nu seceta, nu piața, ci statul însuși e cel care a lăsat România flămândă.
