Violenţa domestică, prin ochii unei tinere de 20 ani din Blejoi

Pe adresa redactiei am primit astăzi o scrisoare emotionantă de la o tânără din Blejoi, scrisoare pe tema violenţei domestice. Redăm mai jos cum este vazută această problemă socială prin ochii unei studente de doar 20 de ani.

,,Bună!

Numele meu este Laura, am 20 de ani și sunt zodia Săgetător. Ca majoritatea tinerilor de vârsta mea, îmi place foarte mult să mă uit la seriale și filme, să citesc, să gătesc, să călătoresc, să ies cu prietenii și să merg la meciuri de fotbal. Echipele mele preferate sunt Real Madrid (îmi pare rău dacă am supărat pe cineva cu această informație ) și, bineînțeles, Petrolul Ploiești (HAI LUPII!).

Sunt o persoană empatică, sociabilă, extrovertită. Mă plictisesc repede de lucruri, am uneori tendința să fiu prea sarcastică și, n-am să vă mint, sunt și puțin impulsivă.

Am absolvit Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” din Ploiești, profilul educator-puericultor, iar în prezent trec în anul III la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București, unde am oportunitatea de a cunoaşte viaţa în alt chip decât cel liniştit în care am crescut eu.

Violența domestică – un subiect care trebuie discutat

Primul subiect pe care aș vrea să-l abordez în această rubrică este violența domestică. Am ales această temă deoarece, doar de la începutul anului, au fost raportate 30 de cazuri de femicid. Asta înseamnă că, în doar 6 luni, 30 de femei și-au pierdut viața în urma agresiunilor unor bărbați. Bărbați care, dacă mă întrebați pe mine, nu merită să fie numiți astfel.

Consider că este o problemă foarte gravă, care trebuie discutată la orice vârstă, dar mai ales până în 25 de ani, când noi fetele suntem, de multe ori, mai naive, nefiind încă „trecute prin viață”. Trăim cu impresia că „nu ni se poate întâmpla nouă” sau că „nu cunoaștem pe nimeni” care să treacă prin așa ceva. Automat, tragem concluzia că aceste cazuri sunt rare. Ceea ce este complet greșit.

Adevărul este că tindem să ne înconjurăm de oameni care ne seamănă sau care au experiențe de viață similare cu ale noastre. Iar atunci când vedem o știre la televizor despre un caz de violență domestică, adesea trecem peste ea fără să-i acordăm prea multă atenție.

Faptul că tu n-ai trăit așa ceva nu înseamnă că nu se întâmplă.

În fiecare zi, zeci de femei suferă în tăcere. Iar cele despre care auzim sunt, de fapt, cele curajoase, cele care au avut puterea să vorbească și să ceară ajutor. Dar cu siguranță există multe altele care nu pot sau nu îndrăznesc să iasă în față.

Trebuie spus clar: violența domestică nu înseamnă doar lovituri sau jigniri. Există mai multe forme de violență:

• fizică
• verbală
• psihologică
• sexuală
• socială
• spirituală
• economică

Chiar dacă nu ai fost lovită sau insultată, asta nu înseamnă că nu ești o victimă.

Cazul Teodorei – realitate cruntă

Cu siguranță ați auzit de cazul Teodorei. Dacă nu, vă spun eu.

Teodora era o tânără de 23 de ani, care ieșise la plimbare cu fiica ei, în complexul rezidențial unde locuiau. A fost împușcată mortal de fostul ei iubit. Fata era însărcinată cu al doilea copil. Agresorul avea 49 de ani și fusese într-o relație cu ea de când era minoră – adică ea avea 16 ani, iar el 42.

Am menționat acest detaliu nu doar pentru a arăta gravitatea faptei, ci și pentru a sublinia acea naivitate despre care vorbeam mai devreme. Este un semnal de alarmă pentru toate fetele și femeile – să nu cadă în plasa unor astfel de oameni.

După crimă, a avut loc un protest în Piața Victoriei, la care am participat și eu. A fost un protest pașnic, cu oameni din toate categoriile – femei și bărbați, tineri și vârstnici. S-a vorbit despre drepturile femeilor, despre nevoia de schimbare a legii, despre cele 30 de cazuri de femicid din acest an.

La un moment dat, a apărut în mulțime un bărbat care a început să înjure, să arate semne obscene și să împingă participanții. Deși poliția era prezentă, abia după insistențele organizatoarelor, acesta a fost scos din piață.

Mi s-a părut halucinant ca la un protest despre violență domestică, organizat după moartea unei tinere mame, un bărbat să vină și să se comporte exact așa. Asta demonstrează că unii nu înțeleg gravitatea situației, nu le pasă sau, mai grav, au același comportament acasă și cred că femeile nu au dreptul să vorbească, să se apere sau să spună „nu”.

Ce putem face?

Nu vreau să intru acum în subiectul misoginismului (că nu mai termin ), dar aș vrea să închei cu un mesaj important:

➡️ Nu vă lăsați călcate în picioare.
➡️ Fiți puternice.
➡️ Dacă treceți printr-o astfel de situație sau cunoașteți pe cineva care trece, să știți că NU sunteți singure.

Vă recomand din suflet cartea „It Ends With Us” de Colleen Hoover – este o reprezentare destul de exactă a ceea ce înseamnă violența domestică și, cine știe, poate va inspira pe cineva să ia atitudine.

Dacă aveți nevoie de ajutor, puteți apela cu încredere la Asociația ANAIS, care oferă consiliere psihologică și juridică victimelor violenței domestice.”

Astfel se încheie scrisoarea şi semnalul de alarmă tras de această tânără. Noi nu putem decât să îi mulţumim Laurei pentru iniţiativă şi curaj şi totodată încurajăm toţi tinerii să ia iniţiative când văd cazuri de violenţă de orice fel şi să apeleze cu incredere la redacţia noastră, la asociaţiile destinate ajutorării şi, evident, la poliţia locală.