Românii se pregătesc să marcheze, săptămâna viitoare, Dragobetele, sărbătoarea tradițională a iubirii celebrată anual pe 24 februarie. Considerată echivalentul autohton al Valentine’s Day, ziua are rădăcini adânci în folclorul românesc și în credințele populare legate de începutul primăverii.
În mitologia populară, Dragobete este fiul Babei Dochia și simbolizează tinerețea, dragostea și renașterea naturii. În vechime, ziua era asociată cu împerecherea păsărilor, semn că primăvara începe să își facă simțită prezența. De aici și expresia „Dragobetele sărută fetele”, care sugerează caracterul vesel și optimist al sărbătorii.
În satele tradiționale, tinerii participau la obiceiuri menite să le aducă noroc în dragoste. Fetele și băieții plecau la cules de flori sau la plimbări prin pădure, iar la întoarcere, dacă un băiat reușea să sărute fata pe care o îndrăgea, se considera că cei doi sunt logodiți simbolic pentru un an. Comunitatea privea aceste gesturi ca pe semne ale unei posibile căsătorii.
Astăzi, Dragobetele este redescoperit mai ales în mediul urban, unde cuplurile aleg să petreacă timpul împreună, să își ofere mici cadouri sau să participe la evenimente tematice organizate de instituții culturale, școli și primării. Spre deosebire de 14 februarie, sărbătoarea păstrează un accent puternic pe tradiție și identitate națională.
Etnologii subliniază că Dragobetele nu este doar o zi a îndrăgostiților, ci și un simbol al reînnoirii și al optimismului. În credința populară, cei care nu sărbătoresc această zi riscă să rămână fără noroc în dragoste tot anul.
Indiferent de forma în care este celebrat, Dragobetele rămâne un reper al culturii românești, readucând în atenție legătura dintre iubire, natură și comunitate.
