De la ferme prospere la colaps – prăbuşirea zootehniei româneşti

România fusese cândva o ţară unde fiecare sat avea viaţă: se auzeau vacile mulgându-se, porcii grohăind în coteţe, curţile erau pline de găini. În fiecare comună funcţiona o fermă zootehnică — pentru lapte, carne sau păsări. Ţăranii aveau de lucru, copiii aveau ce mânca, iar statul exporta produse alimentare. Economiei îi revenea rolul de a susţine poporul.
Însă după 1990, totul se destrăma cu o viteză dramatică. În numele „reformei”, fermele au fost lichidate, animalele vândute pe nimic, utilajele furate, halele demolate. A fost un jaf planificat, o lovitură dată economiei rurale. Milioane de oameni au rămas fără locuri de muncă, iar satele s-au golit. România a trecut de la producător la importator, pierzând-şi complet suveranitatea alimentară.
Astăzi, fermele de vaci, de porci sau de păsări aproape că nu mai existau. Grajdurile deveniseră ruine, iar în locul lor creşteau bălării. Din bogăţia de odinioară rămăseseră doar case care se prăbuşeau şi amintirea unei lumi care ştia să muncească. Se importau carne, lapte, ouă şi chiar făină — în timp ce pământul românesc, cel mai fertil din Europa, zăcea nelucrat.
Aceasta nu fusese o greşeală istorică. A fost prezentată ca o crimă împotriva poporului român, comisă de guverne care au vândut tot — până şi hrana de pe masa oamenilor. Ţara care odinioară hrănea milioane ajunsese să ceară din import. Zootehnia românească nu dispăruse de-a lungul timpului în mod natural — fusese ucisă cu bună ştiinţă, iar cei vinovaţi încă se prezentau ca reformatori.

(sursa foto și info: 60m.ro)