Experiența unei tinere profesoare din Spania, Carmen, care a predat timp de mai mulți ani într-o școală din România și s-a declarat șocată de comportamentul elevilor, a reaprins o dezbatere sensibilă despre starea actuală a învățământului românesc, conform publicației Ziare.Com. Lipsa disciplinei, toleranța excesivă și absența unor reguli clare par să fi devenit o realitate cotidiană în multe săli de clasă.
Potrivit profesoarei spaniole, elevii români folosesc telefoanele mobile în timpul orelor fără nicio restricție, pot dormi, pot ieși din clasă după bunul plac sau pot mânca în timpul lecțiilor, fără teama unor sancțiuni. În sistemul din care provine, astfel de comportamente ar fi de neconceput, regulamentele interne fiind aplicate ferm, iar autoritatea profesorului nefiind pusă sub semnul întrebării.
Aceeași concluzie este susținută și de Andreea, profesoară româncă ce a predat atât în România, cât și în Irlanda. Din perspectiva ei, problema majoră nu este elevul în sine, ci lipsa unui cadru clar de reguli, recompense și sancțiuni, care să fie respectate și susținute de întreaga instituție școlară. „Fără limite clare, se ajunge inevitabil la haos”, spune aceasta.
Andreea explică faptul că, în Irlanda și alte țări, elevii nu au voie să intre în sala de clasă cu telefonul mobil, iar dacă îl folosesc în timpul orei, li se cere imediat să îl închidă sau să îl depoziteze în ghiozdan. Regulile sunt cunoscute, acceptate și aplicate consecvent. În România, însă, în majoritatea unităților de învățământ, astfel de reguli fie nu există, fie nu pot fi puse în practică.
Mai grav, cadrele didactice nu mai au dreptul real de a lua măsuri disciplinare. Orice tentativă de a impune reguli poate fi interpretată ca abuz, iar profesorul riscă să fie reclamat de elevi sau părinți. „Profesorul a ajuns o cantitate neglijabilă în sala de clasă. În cazul unei note mici, copilul nu mai este mustrat de părinți acasă, ci părintele vine la școală să mustre profesorul, ajungând cu presiunile până la direcțiune și chiar mai departe. Și, binențeles, este întotdeauna vina profesorului dacă elevul nu a învățat ceva.”, afirmă Andreea. Respectul față de rolul său a dispărut aproape complet, iar sala de clasă este percepută de mulți elevi ca un spațiu personal, unde pot face ce vor și când vor, întrucât orice problemă ar crea, ,,vine mama sau tata și-o rezolvă”.
În acest context, profesorii din România se simt prinși între presiuni venite din toate direcțiile: conducerea școlii, elevi, părinți și un sistem care nu îi mai protejează. Nu este, astfel, de mirare că tot mai multe cadre didactice valoroase aleg fie să își schimbe domeniul de activitate, fie să plece în străinătate.
Iar întrebarea rămâne dureroasă: cum ne mai putem mira că învățământul românesc este în cădere liberă, când cei care ar trebui să îl susțină sunt lipsiți de autoritate și sprijin?
Sursa foto: republica.ro
