Numărul copiilor dispăruți în România continuă să crească, iar statisticile din ultimul an ridică semne serioase de întrebare despre vulnerabilitatea adolescenților și despre problemele ascunse din spatele multor dispariții. Potrivit datelor centralizate de Organizația Salvați Copiii, peste 10.500 de sesizări privind minori dispăruți au fost înregistrate în perioada mai 2025 – mai 2026, cu sute de cazuri mai multe decât anul trecut.
Cele mai multe cazuri îi vizează pe adolescenții cu vârste între 14 și 18 ani, categorie care reprezintă covârșitor statisticile oficiale. În spatele cifrelor se află însă povești complicate: copii care fug din centre de plasament, din cămine sau chiar din propriile locuințe, după perioade lungi de tensiuni, neglijare ori lipsă de sprijin emoțional. Aproximativ 60% dintre dispariții sunt, de fapt, plecări voluntare din sistemele de protecție socială sau din familii.
Dispariții rezolvate rapid, dar problemele rămân
Autoritățile susțin că majoritatea copiilor sunt găsiți într-un timp scurt, iar aproximativ 97% dintre cazuri se încheie fără riscuri majore pentru siguranța minorilor. Totuși, specialiștii avertizează că simpla întoarcere acasă nu înseamnă automat și rezolvarea cauzelor care au dus la dispariție.
Fenomenul este într-o creștere constantă de trei ani, iar comparațiile cu perioadele anterioare arată un salt semnificativ al numărului de sesizări. Dacă în urmă cu doi ani erau raportate puțin peste 8.700 de cazuri, acum s-a trecut pragul de 10.500. Bucureștiul, alături de județe precum Iași, Constanța, Bihor și Giurgiu, se află printre zonele cu cele mai multe dispariții raportate.
Pe rețelele sociale și forumurile online, mulți români leagă aceste statistici de problemele grave din centrele de plasament și din familiile aflate în dificultate. În numeroase discuții apar mărturii despre copii care fug pentru că nu se simt în siguranță sau ascultați.
O campanie care încearcă să readucă atenția asupra copiilor invizibili
Astăzi, 25 mai, de Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți, organizația Salvați Copiii lansează campania „Când un copil dispare, căutarea nu se oprește”, prin care încearcă să atragă atenția asupra unui fenomen despre care se vorbește intens doar atunci când apare câte un caz dramatic la televizor.
Campania include și inițiativa #BlueForHope, prin care oamenii sunt încurajați să posteze imagini albastre în semn de solidaritate cu familiile copiilor dispăruți. Gestul poate părea simbolic, însă întrebarea rămâne una incomodă: câți dintre acești copii ar mai pleca, dacă înainte de dispariție cineva ar fi reușit să îi asculte cu adevărat?
