Administrație

Înregistrarea care ridică semne de întrebare asupra tentativei de înlăturare a viceprimarului. O campanie de hărțuire administrativă și politică împotriva lui Alexandru Săraru?

O înregistrare apărută în spațiul public, difuzata in exclusivitate de colegii de la Intransigent  (o redam la final) aruncă o lumină extrem de nefavorabilă asupra modului în care s-a încercat schimbarea viceprimarului Alexandru Săraru. Nu este vorba despre acuzațiile opoziției și nici despre interpretările unor comentatori politici, ci despre declarațiile unui consilier local aflat chiar în interiorul grupului care susține administrația condusă de primarul Mihai Polițeanu.

Din declarațiile lui Mihai Neagu reiese imaginea unei operațiuni pregătite în culise, în care nu se vorbește despre interesul orașului, despre proiecte sau despre activitatea administrativă a viceprimarului, ci despre „17 voturi strânse”, persoane despre care se afirmă că ar fi fost „cumpărate”, posibile promisiuni, împărțirea consilierilor în „tabere” , presiuni in comisii și convocarea unei noi ședințe pentru ca viceprimarul să fie, după propria expresie, „ars”. Un astfel de limbaj nu evocă o dezbatere democratică, ci ridică întrebări serioase cu privire la modul în care s-a încercat obținerea unei majorități pentru schimbarea viceprimarului.

Problema este cu atat mai grava cu cat chiar unul dintre participanții la această operațiune vorbește public despre voturi „strânse”, persoane „cumpărate” și promisiuni făcute pentru atingerea rezultatului dorit. Din acel moment, discuția nu mai este exclusiv una politică, ci una care justifică întrebări legitime și verificări din partea instituțiilor competente, in speta, DNA.

În același timp, cazul lui Alexandru Săraru ridică o altă problemă gravă. Înainte de tentativa de revocare, viceprimarul a rămas, luni la rând, fără atribuții, ca urmare a deciziilor primarului. Ulterior, aceeași situație creată prin voința executivului a fost invocată public drept argument pentru înlăturarea sa. Cu alte cuvinte, după ce a fost lipsit de posibilitatea de a-și exercita în mod efectiv atribuțiile, această împrejurare a fost folosită împotriva lui ca justificare pentru demitere. O asemenea succesiune de evenimente ridică serioase semne de întrebare cu privire la existența unei campanii de izolare instituțională și de hărțuire administrativă.

În ședința Consiliului Local, argumentele privind activitatea administrativă au fost înlocuite de atacuri cu caracter politic. Viceprimarul a fost asociat cu un „partid nefrecventabil”, iar necesitatea colaborării cu primarul a fost invocată ca motiv pentru susținerea demersului de revocare. Toate acestea conturează imaginea unei proceduri în care criteriile politice au prevalat asupra unei evaluări obiective a activității administrative.

Situația este cu atât mai controversată cu cât declarațiile provin de la Mihai Neagu, consilier local al cărui mandat a făcut obiectul unor controverse publice privind legalitatea menținerii sale în Consiliul Local. În pofida sesizărilor formulate și a întrebărilor adresate instituțiilor competente, această situație nu a fost clarificată definitiv, iar același consilier participă în continuare la decizii importante, la voturi și descrie public mecanisme care ridică suspiciuni asupra modului în care s-a încercat formarea majorității necesare schimbării viceprimarului.

În tot acest context, numele lui Mihai Tonsciuc este prezentat chiar în înregistrare ca viitor beneficiar al funcției de viceprimar. Această perspectivă este însoțită de discuții despre voturi „strânse”, persoane despre care se afirmă că ar fi fost „cumpărate”, promisiuni și reluarea repetată a procedurii până la obținerea rezultatului dorit. Astfel, apar întrebări pe care instituțiile statului nu le mai pot ignora. Este posibil ca ele să descrie mecanisme care trebuie verificate cu maximă seriozitate. Tocmai de aceea, asemenea afirmații nu pot fi tratate cu indiferență.

Ceea ce este însă incontestabil este faptul că Alexandru Săraru a fost supus, în ultimele luni, unei presiuni politice și administrative continue: lipsirea de atribuții, încercarea de a transforma această situație într-un motiv de revocare, atacurile publice și eforturile repetate de înlăturare din funcție conturează imaginea unei campanii de marginalizare instituțională si hartuire. Într-o administrație care pretinde transparență și respectarea statului de drept, astfel de practici nu ar trebui să existe. Iar atunci când chiar actorii implicați vorbesc public despre culisele unei asemenea operațiuni, răspunsul nu poate fi tăcerea, ci clarificarea deplină a faptelor.

Redam mai jos inregistrarea video:

Articole similare

Back to top button