30 AUGUST – ZI DE DOLIU NAȚIONAL. Viceprimarul Alexandru Săraru: „Nu avem voie să transformăm istoria într-o armă, dar nici să permitem ca istoria să fie uitată sau minimalizată.”

30 august 1940 rămâne una dintre cele mai dureroase date din istoria României. În urmă cu 86 de ani, Dictatul de la Viena a rupt teritorii, a despărțit familii și a schimbat destine. Nordul Transilvaniei a fost cedat Ungariei, iar populația românească din teritoriile ocupate a trecut printr-o perioadă dramatică, marcată de abuzuri, persecuții, refugiu și suferință.

Pentru viceprimarul municipiului Ploiești, Alexandru Săraru, 30 august nu este doar o pagină de istorie, ci o zi în care memoria celor care au avut de suferit trebuie să rămână vie.

„30 august este o zi pe care România nu are voie să o uite. Dictatul de la Viena nu a însemnat doar o linie trasată pe o hartă. A însemnat oameni smulși din casele lor, familii despărțite, destine frânte și o rană adâncă în sufletul românesc.”

O tragedie care a rupt destine

În urma deciziei de la Viena, România a pierdut aproximativ 43.000 de kilometri pătrați din nordul Transilvaniei, împreună cu peste 2,6 milioane de locuitori.

Pentru oamenii care au trăit acele momente, schimbarea frontierei nu a fost o simplă modificare teritorială. A însemnat pierderea sentimentului de siguranță, plecarea în refugiu, despărțirea de locurile natale și, în numeroase cazuri, confruntarea cu violența și persecuția.

Alexandru Săraru consideră că aceste drame trebuie cunoscute și transmise generațiilor următoare.

„Avem obligația morală să le vorbim copiilor și nepoților noștri despre ceea ce s-a întâmplat. Un popor care își uită istoria își pierde memoria, iar fără memorie nu putem avea nici demnitate, nici un viitor construit cu adevărat pe lecțiile trecutului.”

„Nu comemorăm pentru a urî”

Comemorarea unei tragedii istorice nu trebuie transformată într-un motiv de ură între popoare, subliniază viceprimarul.

„Să ne cinstim înaintașii nu înseamnă să urâm. Înseamnă să ne amintim. Putem respecta alte popoare și, în același timp, să ne respectăm propria istorie. Putem privi spre viitor fără să ștergem ceea ce s-a întâmplat în trecut.”

În opinia sa, memoria victimelor trebuie să fie mai puternică decât uitarea.

„Nu avem voie să transformăm istoria într-o armă, dar nici să permitem ca istoria să fie uitată sau minimalizată. Adevărul trebuie cunoscut, iar memoria celor care au suferit trebuie respectată.”

O datorie față de cei care au rămas fără casă

În acea perioadă, numeroși români au fost nevoiți să își abandoneze casele și să se refugieze în România. În urma lor au rămas gospodării, biserici, cimitire și o viață construită de generații.

„Gândiți-vă ce înseamnă să fii obligat să pleci din casa în care te-ai născut. Să lași în urmă agoniseala unei vieți, mormintele părinților și locurile în care ți-ai crescut copiii. Pentru acei oameni, 30 august 1940 nu a fost o dată dintr-un manual. A fost ziua în care viața lor s-a schimbat pentru totdeauna.”, afirmă Alexandru Săraru.

Memoria celor plecați

La 86 de ani distanță, generațiile de astăzi nu trebuie să uite suferințele celor care au trecut prin acele vremuri.

„Astăzi, când avem libertatea de a vorbi și de a ne construi viitorul, trebuie să ne amintim de cei care nu au avut această șansă. Să le cinstim memoria, să le respectăm suferința și să transmitem mai departe ceea ce au trăit.”

Mesajul viceprimarului Alexandru Săraru este, în esență, unul despre memorie, demnitate și responsabilitate.

„Nu uităm românii care au suferit. Nu uităm familiile despărțite. Nu uităm oamenii care și-au părăsit casele. Nu uităm victimele. Nu uităm istoria.”

Iar la final, rămâne un mesaj simplu, dar profund:

„30 AUGUST – ZI DE DOLIU NAȚIONAL.
Nu uităm!”