După ani întregi în care Marius Pieleanu a ocupat un post influent în cadrul SNSPA, universitatea a anunțat încetarea colaborării cu sociologul în contextul noilor acuzații grave ce i-au fost aduse. Decizia a venit după ce investigații recente au scos la iveală multiple acuzații de abuzuri sexuale împotriva lui Pieleanu, acuzații care zguduie mediul academic și ridică serioase semne de întrebare asupra modului în care astfel de comportamente au fost tolerate sau ignorate atâta timp.
SNSPA a decis să pună capăt colaborării cu Pieleanu „prin acordul părților”, o formulare care maschează aparent lipsa de asumare clară a universității față de gravitatea acuzațiilor. În același timp, sociologul reacționează amenințând cu procese, încercând să răstoarne opinia publică și să se prezinte drept victimă a unui „tratament organizațional ostil” și a unei „execuții ritualice” orchestrate de „ideologii radicale”. Este o tentativă evidentă de manipulare și de fugă de responsabilitate, care nu face decât să adâncească impresia de ipocrizie și lipsă de transparență.
Mai grav, Pieleanu acuză SNSPA că i-ar fi îngrădit dreptul la muncă și că i-ar fi divulgat documente confidențiale, încercând să se victimizeze în fața unui public deja revoltat de dezvăluirile făcute. Totodată, amenințările cu procese nu vor putea estompa niciodată gravitatea acuzațiilor și nici faptul că, timp de aproape două decenii, un asemenea personaj a putut activa nestingherit în cadrul unei instituții de prestigiu.
Această situație ridică un semnal de alarmă major asupra culturii organizaționale din mediul universitar românesc și asupra modului în care instituțiile gestionează astfel de cazuri delicate. Lipsa unei reacții ferme și tranșante din partea SNSPA până acum și modul în care s-a ajuns abia acum la încetarea colaborării cu Pieleanu sunt o dovadă a unui sistem care, în loc să protejeze victimele, pare să asigure protecție celor care abuzează.
În loc să se angajeze într-o transparență reală și să ia măsuri drastice, SNSPA se ascunde după formule birocratice, iar Pieleanu încearcă să se erijeze în erou persecutat. În acest tablou sumbru, adevăratele victime – femeile care au îndurat abuzuri – sunt cele mai ignorate. Până când instituțiile vor înțelege că tăcerea și complicitatea nu fac decât să încurajeze abuzurile, astfel de situații se vor repeta, iar încrederea în mediul academic se va eroda tot mai mult.
sursa foto: Adevarul.ro
