Cu 4 săptămâni în urmă publicaţia noastră posta un articol conţinând o scrisoare foarte interesantă, venită de la o tânără din Blejoi, Laura Cojanu, tema acestuia fiind violenţa domestică. (link către articol: https://voceaprahovei.ro/2025/08/05/violenta-domestica-prin-ochii-unei-tinere-de-20-ani-din-blejoi/)
Astăzi, având în vedere apropierea începutului de an şcolar, am contactat-o pe Laura pentru un interviu, pe care vi-l prezentăm mai jos:
Voc.Ph: ,,Cum ți se pare situația actuală a învățământului din România? Este bine structurat? Sunt importante şi necesare toate materiile pentru toti elevii? Îi pregăteşte pe elevi pentru viitor?
Laura Cojanu: Sistemul de învățământ din România nu îi încurajează pe elevi să descopere lucruri noi, să facă activități extra sau să muncească în echipă. Sunt foarte multe materii care nu te ajută cu nimic în viață, dacă nu vrei să activezi în domeniul respectiv și cu toate astea se pune accent mai mult pe acestea, decât, spre exemplu, pe materiile pentru bacalaureat. Informațiile sunt predate de cele mai multe ori, într-un mod învechit, care nu îi ajută pe elevi să rămână concentrați. De exmplu, dacă un professor crează un material în Power Point, dar citește absolut totul de pe ecran, fără a interacționa cu elevii, pentru a face lecția interactivă, acestea nu te fac un profesor modern, care ştie să predea, sincer.
La școală sunt foarte multe materii cu foarte multă informație, prea multe ore petrecute în bancă și la finalul zilei, în ciuda faptului că elevii sunt obosiți după cursuri, au nevoie să meargă la pregătiri pentru a înțelege ce li se predă. Personal, consider că materia ar trebui structurată şi predată astfel încât copii să absoarbă informaţiile de la şcoală. Iar pregătirile în particular să aibă alte scopuri: olimpiade şi alte concursuri sau aprofundarea unei materii preferate pentru pregătirea viitorului.
Sistemul de învățământ din România nu te pregătește pentru viitor. Acesta este tristul adevăr. Ajungi să termini 12 clase şi realizezi că nu știi ce vrei să faci cu viața ta și că la școală nu ai făcut ceva care să îți placă. Pentru unii este și mai rău, deoarece nu știu să se descurce în societate și să interacționeze cu alți oameni. Nici după ce absolvi facultatea, nu ești 100% sigur că domeniul respectiv este ceea ce vrei cu adevărat să faci pentru restul vieţii.
Voc.Ph: Care sunt principalele diferențe dintre învățământul liceal şi cel superior (avantaje/dezavantaje).
L.C.: În primul rând, cea mai mare diferență este că facultatea este opţională, adică nu este obligatoriu să mergi la facultate. Programul este mult mai lejer, nu sunt atât de multe materii și se concentrează exact pe profilul care te interesează. Orarul este împărțit în cursuri și seminarii. La cursuri participă toată seria (adică toți elevii înscriși la acel profil), se predă materia respectivă și în general nu este obligatorie prezența(rămâne la latitudinea profesorului). În schimb, la seminarii mergi împreună cu grupa ta (o clasă de 28 de elevi, aproximativ), prezența este 50%, 70% sau 100% obligatorie (depinde de profesor) și se aprofundează și aplică ceea ce s-a învățat la curs.
În afara sesiunilor, nu prea se dau teste, iar cele care se dau se numesc parțiale și te ajută să nu mai dai toată materia în sesiune sau să ai niște puncte(credite) în plus. Deasemenea, dacă nu iei un examen, nu este o tragedie deoarece poți să îl dai de mai multe ori, în sesiunea de restanțe. Binenţeles, asta nu înseamnă că încurajez pe cineva să ,,colecţioneze” restanţe. (râde)
Voc.Ph: Ce schimbări poți sugera, atât pentru cel care învață, cât şi pentru cel care predă?
L.C.: Nu mă simt în măsură să dau sfaturi pentru elevi deoarece și eu sunt în această poziție și de multe ori stau pe telefon, vorbesc cu colegele sau pur și simplu nu ascult ce se vorbește. Așa că ar fi ipocrit din partea mea să spun: „Nu mai stați pe telefoane, fiți atenți la ce se predă!”, când eu fac exact același lucru. (râde) Însă pot spune cu siguranţă că atunci când suntem interesaţi, aş spune chiar pasionaţi, de o materie, suntem ochi şi urechi la ceea ce se prezintă la şcoală şi chiar cautăm noi înşine mai multe informaţii.
Pentru profesori însă, aș avea câteva sugestii, cu toată stima. Nu mi-a plăcut niciodată când eram comparați cu alte clase și bineînțeles că eram „ăia proști” sau când ni se spunea că nu o să luăm bacalaureatul pentru că nu eram atenți la o lecție în care un profesor dicta 10 pagini fără oprire. Apoi ne vorbea mai mult despre viața personală decât să ne explice ce a dictat în acele 10 pagini, pe care oricum nu le-a învățat nimeni niciodată, inclusiv profesorul respectiv (altfel nu văd de ce avea nevoie să citească de pe laptop).
Deasemenea, ar ajuta să își creeze lecțiile mai interactive, să se intereseze de viața elevilor și în afara școlii și să trateze pe toată lumea la fel, indiferent de locul de muncă al părinţilor, situaţie materială, statut, nume, marcă de îmbrăcăminte, etc .
Voc.Ph: Dacă eşti la curent cu ultimile noutăți/schimbări pe care guvernul doreşte să le aplice în şcoli, care este opinia ta?
L.C.: Nu sunt la curent îndeajuns cu acest subiect pentru a oferi o opinie pertinentă. Oricum, din ce am văzut pe reţelele sociale este o degringoladă totală, ceea ce nu poate decât să dăuneze întregului sistem şi celor implicaţi: elevi, profesori, părinţi si personalului din şcoli.
Voc.Ph: În ceea ce te priveşte, în ce domeniu îți doreşti să activezi după absolvirea facultății? Consideri că statul te va putea ajuta?
L.C.: Nu sunt foarte hotărâtă încă. Am terminat liceul pedagogic și am diplomă de educator-puericultor, deci aș putea să intru în învățământ. Pe de altă parte, anul acesta termin Facultatea de Sociologie și Asistență Socială și după ce am făcut practică la asociația ANAIS, mă încântă și acest domeniu.
În cazul în care o să mă decid să devin asistent social, aș vrea să ma angajez la un ONG, deoarece acestea ajută mult mai multe oamenii de rând decât o face statul. Prin urmare, nici eu nu mă bazez pe ajutorul statului, situaţie în care, de altfel, suntem majoritatea tinerilor, fie absolvenţi de facultate, fie de liceu.
Mulţumim, Laura, şi îţi urăm mult success în viitoarea carieră, oricare ar fi aceea! „
După cum se poate observa cu ușurință, percepția tinerilor asupra sistemului de învățământ și a sprijinului oferit de stat este marcată, mai degrabă, de o profundă dezamăgire decât de o speranță vie în faurirea unui viitor stabil și prosper. În loc să reprezinte o temelie solidă pentru dezvoltarea personală și profesională, aceste instituții par să se fi îndepărtat de așteptările și nevoile generației tinere, lăsând în urmă o stare de incertitudine și frustrare. În acest context, vocile tinerilor devin ecouri ale unei nemulțumiri tot mai pregnante, reflectând nevoia stringentă de reforme autentice și de un angajament real din partea autorităților pentru a le asigura condițiile necesare unei vieți demne și a unei cariere de succes.
Noi suntem vocea ta!
