5 martie, ziua Florii de Colț. Legenda florii de munte care crește pe crestele munților

Pe 5 martie este marcată Ziua Florii de Colț, o plantă emblematică pentru ecosistemele montane, protejată prin lege încă din 1933. Considerată un monument al naturii, floarea de colț crește în mod natural în zonele alpine și subalpine, fiind un indicator al biodiversității și un simbol al rezistenței în condiții extreme.

Floarea de colț (Leontopodium alpinum) este recunoscută pentru aspectul său distinctiv, cu petale albe acoperite de perișori catifelați, care îi conferă protecție împotriva temperaturilor scăzute și radiației solare intense. Planta crește în mod natural pe stânci calcaroase și pajiști alpine, la altitudini de peste 1.800 de metri.

Unde poate fi găsită în România

În România, floarea de colț se găsește în mai multe masive montane, inclusiv Munții Maramureșului, Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Făgăraș, Cozia și Retezat. Un caz unic este înregistrat în Rezervația Scărița-Belioara, din județul Alba, unde floarea crește la cea mai mică altitudine din Europa, aproximativ 600 de metri.

Primele studii detaliate despre floarea de colț din România au fost realizate în 1911 de botanistul Alexandru Borza, care a contribuit semnificativ la protejarea acestei specii. Astăzi, planta este strict protejată prin legislația națională și internațională, fiind interzisă culegerea ei din mediul natural.

Denumiri și simbolistică

Datorită aspectului său deosebit, floarea de colț a primit diverse denumiri în lume, precum „étoile du glacier” (steaua ghețarului), „immortelle des Alpes” (floarea veșnică a Alpilor) sau „Wollblume” (floarea de lână). În limba română, este cunoscută și sub numele de floarea-reginei, edelvais, steluță sau floarea-doamnei.

Floarea de colț face parte din familia Asteraceae, alături de margarete și floarea-soarelui. Inflorescența sa este formată din numeroase flori mici, grupate în capitule galbene, înconjurate de bractee albe catifelate, care îi oferă un aspect distinctiv. Planta înflorește în lunile iulie și august și este adaptată condițiilor extreme de la altitudini mari.

Floarea de colț este originară din stepele Asiei și s-a răspândit în regiunile montane din Europa, inclusiv în Alpi, Balcani, Carpați și Pirinei. De asemenea, poate fi întâlnită în Asia Centrală și până în Himalaya. Datorită popularității sale și a riscului de culegere excesivă, floarea este protejată prin legislația națională a unor țări precum Austria, Germania, Italia și Liechtenstein.

Semnificație culturală și legende

Floarea de colț a inspirat numeroase legende, fiind considerată un simbol al frumuseții naturale și al perseverenței. În cultura populară europeană, este asociată cu norocul și devotamentul, fiind deseori menționată în mituri despre aventurieri care o căutau pe versanții abrupți ai munților.

În unele țări, floarea de colț este utilizată ca simbol oficial. De exemplu, este reprezentată pe insignele trupelor alpine din mai multe state, inclusiv România, Austria și Germania.

Prin protejarea florii de colț și a habitatului său, se contribuie la conservarea biodiversității montane și la menținerea echilibrului ecologic al regiunilor alpine.