CSM Ploiești, rușinea bugetului local: plăți nelegale de milioane, decontate tot de ploieșteni
Clubul sportiv plătește cu bani publici greșelile trecutului, după aproape un deceniu de tăcere și inacțiune
După aproape 10 ani de la efectuarea unor plăți nelegale din bani publici, Clubul Sportiv Municipal (CSM) Ploiești este bun de plată: peste 2,1 milioane de lei trebuie returnați la bugetul local. Nu pentru investiții, nu pentru performanță, ci pentru erorile administrative și lipsa de control din trecut, care ies acum la iveală cu o notă de plată usturătoare.
Aprobarea eșalonării plății până în iulie 2030, decisă recent de Consiliul Local, nu face decât să mascheze o realitate tristă: timp de ani de zile, neregulile au fost ignorate sau îngropate, iar acum nota este achitată tot din buzunarul ploieștenilor.
Suma datorată – stabilită printr-o sentință civilă încă din 2019 – este compusă din 1.235.379,60 lei obligație principală, reprezentând plăți ilegale, și 893.186,76 lei penalități, accesorii și majorări. Este vorba despre finanțări nerambursabile acordate pentru „promovarea sportului de performanță”, care, potrivit instanței, nu respectau legea și au fost făcute cu largul concurs al indiferenței administrative.
Cu toate că vorbim despre sume imense, despre decizii greșite și despre o vină clar stabilită în instanță, nimeni nu pare să fie tras la răspundere. Cei care au semnat, aprobat sau girat aceste finanțări nelegale nu sunt menționați, anchetați sau sancționați. Plata se face, liniștit, în rate. Din bugetul local.
Prima rată, în valoare de peste 41.000 lei, urmează să fie achitată abia pe 25 august 2025. Timp suficient pentru uitare, pentru rotirea responsabilităților și pentru lipsa oricărei explicații către contribuabili.
În loc ca acești bani să fie investiți în sportivi, în baze moderne sau în activități pentru tineri, ei vor merge spre achitarea greșelilor trecutului. O palmă dată sportului ploieștean, care oricum se zbate în subfinanțare și lipsă de viziune.
CSM Ploiești nu doar că nu face performanță, dar ajunge să plătească pentru eșecurile administrative din trecut – o lecție amară despre cum incompetența se plătește cu banii comunității.
Întrebarea rămâne: Cine plătește cu adevărat?
