Noua Lege a Învățământului: Reforme ambițioase sau un dezastru gestionat din birou?

Adoptată cu promisiunea unei modernizări sistemice, noua lege a învățământului din România aduce o serie de schimbări semnificative, care vizează nu doar conținutul educației, ci și structura sistemului, statutul cadrelor didactice și organizarea administrativă a școlilor. Deși unele măsuri sunt menite să crească eficiența și calitatea actului educațional, tot mai multe voci din rândul profesorilor, sindicatelor și părinților avertizează că realitatea din teren va fi una dificilă.

Clase mai mari, ore mai multe: o povară tăcută asupra profesorilor

Pe lângă reformele legiferate, modificările administrative decise în această vară riscă să dezechilibreze grav procesul de predare-învățare. Inspectoratele școlare au primit libertatea de a suplimenta numărul de elevi în clasă, astfel că profesorii s-ar putea trezi cu până la 10 elevi în plus, fără a primi niciun sprijin suplimentar. Cât timp îi va rămâne profesorului să dedice fiecărui elev la ora de 50 de minute? Cât timp va trebui să muncească în plus pentru corectarea testelor sau tezelor dacă, să presupunem, are 10 clase diferite, cu câte 10 elevi în plus?

Sunt doar câteva din întrebările la care profesorii nu au primit răspuns de la ministerul dornic de schimbări ghidate de un singur obiectiv: bani la bugetul statului….

Mai grav, noua structură a catedrei prevede 20 de ore de predare pe săptămână (față de 18, cât era anterior), dintre care două sunt neplătite. Acest lucru nu doar că încarcă suplimentar profesorii existenți, dar limitează posibilitatea de ocupare a posturilor de către noii candidați, inclusiv cei care au obținut note foarte mari la examenele de titularizare. În schimb, există profesori pensionari cărora le este permisă în continuare activitatea la catedră.

Efectele imediate:

• Profesorii titulari trebuie să accepte chiar şi predarea unor discipline noi  pentru a-și completa norma.
• Cei specializați în disciplinele respective vor fi nevoiţi să iasă din sistem sau vor fi redirecționați către alte județe sau domenii.
• Se creează o presiune psihică și profesională uriașă, iar predarea în afara specializării afectează direct calitatea educației oferite elevilor.

„Un profesor supraîncărcat nu mai are capacitatea de a oferi același randament. O clasă prea numeroasă, cu prea multe ore, cu sute de lucrări de corectat și zeci de planuri de lecție de făcut duce, inevitabil, la epuizare și, în final, la părăsirea sistemului. Nu putem să ne așteptăm ca performanța să crească atunci când condițiile de muncă se deteriorează constant”, susține un cadru didactic cu peste 15 ani experiență.

Sancțiuni dure pentru cadrele didactice, dar și un climat de nesiguranță

Una dintre cele mai vizibile modificări este regimul de sancționare a profesorilor. Cei care comit abateri grave — cum ar fi meditațiile neautorizate, comportamentele violente sau influențarea elevilor cu opinii politice sau religioase — pot fi concediați disciplinar și interziși timp de 7 ani de la orice activitate în sistemul de învățământ. Este o măsură considerată necesară de unii, dar excesivă și demoralizantă de alții.

Evaluări suplimentare și portofoliu educațional: monitorizare sau presiune inutilă?

Elevii vor susține evaluări standardizate în clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, iar portofoliul educațional — obligatoriu pentru fiecare elev începând din grădiniță — va deveni noul instrument de urmărire a progresului școlar. Deși util în teorie, sistemul adaugă o sarcină administrativă considerabilă asupra cadrelor didactice, deja copleșite de birocrație.

Digitalizare accelerată: între viziune și infrastructură

O componentă esențială a noii legi este digitalizarea completă a sistemului. Se înființează o nouă instituție, UESMATD, iar școlile au 180 de zile pentru a adopta catalogul electronic. Începând cu 2027–2028, evaluările naționale vor fi susținute exclusiv în format digital.

Deși ideea este bine primită, există întrebări serioase despre infrastructura tehnologică, mai ales în mediul rural. În plus, pregătirea profesorilor pentru utilizarea noilor instrumente digitale este inexistentă în multe cazuri.

Educația duală și implicarea mediului privat: teorie vs. practică

Deși legea încurajează trecerea la învățământul dual, colaborarea cu sectorul privat este încă slabă. Fără un parteneriat real și fără o regândire a curriculei, această măsură riscă să rămână un experiment incomplet.

Universitățile, în fața unor provocări noi

Stagiile de practică pentru studenți trebuie desfășurate în proporție de 50% în afara universităților, iar doctoratul se prelungește la 4 ani, cu o posibilitate de reducere. Dacă pe hârtie aceste măsuri par să consolideze legătura cu piața muncii, în realitate ele pot împinge studenții spre epuizare sau chiar descurajare în finalizarea studiilor de cercetare.

Concluzie: Modernizare forțată, cu costuri ascunse

Noua lege a învățământului este, fără îndoială, una dintre cele mai ambițioase reforme din ultimele decenii. Însă modul în care este pusă în aplicare riscă să compromită însăși esența educației: echilibrul dintre predare și învățare.

Profesorii sunt supraîncărcați, elevii riscă să fie victime ale unor experimente de sistem, iar părinții privesc neputincioși cum școala devine un loc în care performanța e cerută, dar nu susținută.

Este greu de spus dacă aceste reforme vor aduce rezultatele scontate sau dacă vor duce, dimpotrivă, la o criză profundă de personal și calitate în educație. O întrebare rămâne, însă, deschisă: se urmărește cu adevărat o modernizare a învățământului sau o simplă cosmetizare birocratică, pe seama profesorilor și elevilor?

În aceste condiţii, nu e de mirare că s-a format o prăpastie între profesori şi Ministerul Învăţământului, iar protestele se ţin lanţ.

sursa foto: ziarullumina.ro