Ipocrizie la Primăria Ploiești: Politeanu critică „gaura neagră” TCE, dar tace când se majorează indemnizațiile celor care o conduc. Bilete mai scumpe, confort ioc!

De ani de zile, societatea de transport public TCE Ploiești este o rană deschisă a administrației locale. Datorii istorice, pierderi anuale de zeci de milioane și o dependență totală de subvențiile din bugetul municipiului. În teorie, primarul Mihai Politeanu spune că TCE este o „gaură neagră” care înghite bani publici fără rezultate. În practică însă, primarul merge pe vârfuri și tace când vine vorba de privilegiile celor care conduc societatea.

În timp ce ploieștenii suportă consecințele unui transport public tot mai scump și mai ineficient, membrii Consiliului de Administrație al TCE își văd liniștiți de confortul personal. Nu demult, s-a propus majorarea indemnizațiilor acestora, o decizie care, în mod normal, ar fi trebuit să provoace reacții ferme din partea primarului. Numai că, și de această dată, Polițeanu a preferat tăcerea. A dispărut spiritul critic, s-a estompat „moralismul reformator”, iar vocea celui care poza în luptător împotriva risipei publice a devenit brusc foarte timidă.

Este o imagine emblematică pentru felul în care Polițeanu înțelege administrația: multă retorică și indignare când nu e vorba de ai lui, dar o liniște suspectă când propriul cerc de influență are de câștigat.

De altfel, reacția primarului la revocarea lui Tonsciuc Mihai, consilierul său „de suflet” din Mișcarea „Noi, Ploieștenii”, spune totul despre felul în care sunt tratate criteriile de competență în jurul Primăriei. În loc să explice de ce un om care „făcea… nimic” a ajuns să reprezinte municipalitatea în AGA unei societăți aflate în colaps financiar, Polițeanu s-a plâns public de nedreptatea suferită de protejatul său. A făcut-o nu pentru a apăra un principiu, ci pentru a-și proteja cercul politic, exact ceea ce condamnă, cu patos, în campaniile electorale, dar la alții.

O companie care trăiește din subvenții și promisiuni

Realitatea de la TCE este dezastruoasă. Veniturile obținute din vânzarea biletelor și din activitățile proprii însumează aproximativ 18,5 milioane de lei, în timp ce cheltuielile de funcționare sunt de patru ori mai mari. Practic, fără subvențiile masive din bugetul local – peste 43 de milioane de lei doar în acest an – societatea nu ar putea funcționa nici măcar o lună.

În loc să impună o strategie clară de eficientizare, Polițeanu a tolerat continuarea aceleiași logici de avarie: patch-uri bugetare, reeșalonări de datorii la ANAF, penalități rostogolite an de an și decizii întârziate. Planurile de redresare au rămas simple documente de bifat, în timp ce pierderile continuă să se adâncească.

Dublul limbaj al primarului

Public, Mihai Polițeanu pozează în reformatorul neînfricat care „taie în carne vie” și luptă cu incompetența. În realitate, când trebuie să aleagă între reformă și loialități politice, alege tăcerea. Iar tăcerea costă: milioane de lei pierduți anual din bani publici, pe o companie care funcționează doar din subvenții și declarații.

Când vine vorba de TCE, primarul vorbește despre „eficiență”, dar nu reacționează la majorarea propriilor sinecuri din jurul societății. Critică birocrația, dar își apără apropiații numiți politic. Se declară împotriva privilegiilor, dar închide ochii la privilegiile celor din jurul lui.

Cazul TCE Ploiești nu este doar despre o companie falimentară. Este despre ipocrizia unei administrații care predică transparență, dar practică complicitatea.

Iar în fruntea acestei ipocrizii se află Mihai Polițeanu – un primar care vorbește despre schimbare, dar acționează exact ca cei pe care îi acuză.

Sursa foto: politeanu.ro