România întinde mâna, Ucraina o respinge: școlile românești din Cernăuți, victimele unei nedreptăți tăcute

În timp ce România continuă să sprijine Ucraina cu fonduri uriașe, ajutoare umanitare și programe dedicate refugiaților și copiilor ucraineni, autoritățile de la Kiev par să ignore complet drepturile minorității românești din regiunile istorice de peste graniță.

Decizia recentă a Consiliului Regional Cernăuți de a închide majoritatea liceelor cu predare în limba română lovește direct în inima comunității românești, reducând la tăcere o tradiție educațională veche de generații. Din cele 20 de licee existente, doar 4 vor mai funcționa după 1 septembrie 2027 – o pierdere uriașă pentru cei peste 150.000 de etnici români care trăiesc în zonă.

Ministrul educației din România, Daniel David, a reacționat oficial, transmițând o scrisoare omologului ucrainean pentru a cere explicații și pentru a atrage atenția asupra „necesității respectării drepturilor fundamentale ale minorității române”. Într-un ton diplomatic, ministrul a reamintit că reforma educațională nu trebuie să se transforme într-un act de excludere culturală.

„România înțelege nevoia Ucrainei de modernizare, dar nicio reformă nu poate justifica pierderea dreptului copiilor români de a învăța în limba maternă”, a subliniat Ministerul Educației într-un comunicat.

Reacțiile venite din rândul comunității românești din Ucraina sunt pline de amărăciune. Aurica Bojescu, secretar al Uniunii Inter-regionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, avertizează că această decizie „echivalează cu o asimilare forțată” și contrazice angajamentele internaționale asumate de Kiev în privința protejării minorităților.

Ironia este cu atât mai dureroasă cu cât România a fost, în ultimii ani, unul dintre cei mai consecvenți aliați ai Ucrainei, oferind ajutoare financiare, materiale și logistice semnificative, dar și adăpost pentru sute de mii de refugiați. În timp ce solidaritatea românească se manifestă zi de zi, recunoștința Kievului pare să se stingă odată cu ultimele școli românești din nordul Bucovinei.

Această situație ridică o întrebare incomodă, dar necesară: poate o prietenie între state să dăinuie atunci când respectul pentru identitatea și limba unei comunități este șters din manuale și din sălile de clasă?

România rămâne, încă o dată, în postura aliatului generos, dar ignorat. Iar românii din Ucraina, lăsați fără școli și fără voce, plătesc prețul unei nedreptăți care nu ar trebui să aibă loc într-o Europă a valorilor și a drepturilor fundamentale.

Sursa foto: libertatea.ro