EducațieNațional

Parlamentul jonglează cu deficitul și „dă” bani de rechizite – iar copiii fac pe cobaii politici

Un proiect recent, care propune acordarea a 500 de lei pe lună pentru copii, în completarea alocației, sună frumos pe hârtie: carduri educaționale pentru rechizite, manuale, uniforme și alimente. În realitate, însă, măsura scoate în evidență un pattern trist și previzibil al Parlamentului: promisiuni grandioase, decizii contradictorii și manipularea deficitului bugetar după bunul plac.

Pentru început, trebuie remarcat paradoxul: aceeași instituție care se dă mare cu „echilibrul bugetar” și „responsabilitatea fiscală” se răzgândește peste noapte, aruncând bani publici pentru imagine. Copiii între 2 și 18 ani devin, astfel, pioni în jocurile politice: astăzi deficitul e prea mare, mâine cardurile educaționale „salvează” imaginea Parlamentului.

Problema reală e că astfel de măsuri sunt reactive, nu proactive. Parlamentul nu creează politici sustenabile pentru educație sau protecția socială; reacționează la scandaluri și presiuni publice. În loc să rezolve paradoxul alocațiilor scăzute după 2 ani de viață, îl cosmetizează cu carduri temporare. Practic, în loc să ofere stabilitate și predictibilitate părinților, Parlamentul lansează soluții de tip „stop-gap” care mai degrabă dau impresia de implicare decât să rezolve problemele fundamentale.

Mai mult, această decizie ilustrează o lipsă crasă de responsabilitate bugetară. În timp ce deficitul e folosit ca justificare pentru tăieri sau întârzieri în alte domenii, se găsesc bani pentru carduri educaționale – evident, cu scop de PR și impact mediatic. Se joacă cu cifrele, cu deficitul și cu așteptările părinților, ca și cum bugetul ar fi un joc de Monopoly, nu un instrument real de protecție socială.

În concluzie, cardurile educaționale sunt mai degrabă o demonstrație de imagine decât o politică coerentă. Copiii primesc temporar niște bani, dar problema structurală rămâne: lipsa de predictibilitate, incoerența deciziilor și modul arbitrar în care Parlamentul manipulează resursele publice. În loc să creeze o politică de alocații corectă, stabilă și sustenabilă, instituția jonglează cu deficitul și cu așteptările oamenilor, iar cei mai vulnerabili rămân principalii afectați.

Sursa foto: capital.ro

Articole similare

Back to top button