Selecția ca la TCE: un casting cu parfum de disperare administrativă
La TCE Ploiești se deschide din nou cortina pentru marele spectacol cu aer de mandat: cine va prinde unul dintre cele cinci fotolii din Consiliul de Administrație? Pe scenă, un plan de selecție proaspăt aprobat, o comisie încropită din vară și un calendar care ticăie ca un ceas elvețian într-o gară de provincie. Termenul pentru postarea anunțului este 14 noiembrie 2025, depunerea candidaturilor trebuie făcută în 30 de zile, iar urgența administrativă plutește în aer ca un miros de benzină în autobuzele vechi. Aleșii locali au dat mandat reprezentanților în AGA să definitiveze până pe 11 noiembrie toate detaliile procedurii, semn că lucrurile trebuie făcute repede, dar ideal fără să sară prea multe șine din infrastructura birocratică.
După ce AGA își dă binecuvântarea, hotărârea ajunge la Comisia de selecție și nominalizare, deja „constituită” în 30 iunie 2025. Detaliul tehnic e minunat: comisia a fost făcută cu luni înainte, doar ca să nu încurce nimeni ritmul sacadat al instituției. Și astfel se ajunge în punctul în care Ploieștiul încearcă să caute un Consiliu de Administrație nu doar pe hârtie, ci și în realitate.
Planul de selecție descrie riguros cine poate să fie membru CA la TCE – un profil de candidat care ar arăta impecabil într-o lume ideală. Se cer studii superioare în inginerie, științe sociale, juridice, economice sau în domeniul de activitate al societății. Minim șapte ani de experiență, pentru că strategia de transport urban nu se lasă pe mâna unui începător. Minim doi ani de experiență în administrarea sau managementul de societăți, ca o formă de imunitate împotriva improvizației. Sănătate bună – de parcă ai putea trece prin ședințe la TCE fără asta. Cazier fiscal și judiciar imaculat. Și, opțional, pentru unul dintre membrii CA, certificări de audit financiar – ca să existe măcar cineva care să știe să citească bilanțurile fără să caute explicațiile pe internet.
Pe lângă toate astea, apare și regula subtilă: niciun candidat nu poate deține mai mult de două mandate de administrator sau membru în consilii ale întreprinderilor publice din România. O prevedere necesară ca să evităm teleportările unor personaje care jonglează cu patru funcții, trei orașe și zero responsabilități.
Între timp, realitatea în care acest viitor CA va trebui să activeze este departe de lumea ideală din document. TCE Ploiești traversează o situație complicată, în care problemele financiare se rostogolesc ca un autobuz fără frâne pe coborâre. La finele lunii octombrie, din cauza datoriilor la ANAF, societatea a fost notificată că va începe executarea silită. O săptămână mai târziu, conturile au fost blocate. Apoi, miraculos, parțial deblocate, cu eșalonare pentru o parte din datorii. Situația „rezolvată parțial” înseamnă, în limbaj administrativ, că problema rămâne, dar momentan nu mai țipă atât de tare.
Datoriile către ANAF însă nu s-au volatilizat. Ele rămân acolo, cu același aer amenințător, și vor atârna de gâtul noilor membri ai CA precum o greutate pe care doar alpiniștii morali cu echipament financiar ar avea curajul să o care.
Procedura de selecție, în teorie, este impecabilă. În practică, rămâne eterna întrebare: trec oamenii competenți sau trec aceiași profesioniști ai supraviețuirii administrative, abonați la funcții și la glorioasele „mandate simultane”? TCE nu are nevoie doar de consilieri, ci de supereroi în administrație. Dacă selecția ar fi după nevoile reale ale societății, anunțul ar suna simplu: „Căutăm cinci oameni curajoși care știu ce e disciplina fiscală și au inimă pentru Ploiești.”
Dar nu, avem un plan de selecție cu tabele, criterii, diplome, comisii și termene, exact genul de document care arată bine în rapoarte, dar e neputincios în fața conturilor blocate. Calendarul se mișcă, procedura merge mai departe, anunțul se publică, candidații se înscriu, comisia notează, AGA aprobă. Iar Ploieștiul privește de pe margine, cu un strop de cinism și o urmă de speranță, întrebându-se dacă de data aceasta selecția chiar va fi reală și eficientă.
TCE nu mai are nevoie de reprezentanți de decor. Are nevoie de oameni care să poată opri căderea liberă a societății. Salvarea nu vine din diplome, ci din profesionalism și coloană vertebrală. Dacă acești oameni există cu adevărat în oraș… rămâne să vedem.
Sursa foto: arhiva
