Magistrații de la Inspecția Judiciară au dat publicității un raport detaliat în urma acuzațiilor prezentate în documentarul Justiție Capturată, realizat de Recorder și lansat în decembrie 2025. Concluzia oficială: majoritatea afirmațiilor din investigația jurnalistică nu sunt susținute de fapte sau de o analiză juridică obiectivă.
Documentarul Justiție Capturată atrăgea atenția asupra unor presupuse influențe nepermise în sistemul judiciar românesc, sugerând că anumite dosare de corupție ar fi fost tergiversate sau manipulate prin modificări ale completurilor de judecată sau alte mecanisme informale. Investigația a stârnit dezbateri intense în spațiul public și și-a găsit ecou în reacțiile unor magistrați, procurori și politicieni.
În raportul final, prezentat Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Inspecția Judiciară subliniază că multe dintre afirmațiile documentarului Recorder despre prescripții și termene juridice sunt „factual incorecte”. De exemplu, data de împlinire a termenului de prescripție în anumite dosare ar fi fost deja atinsă în 2017, și nu în 2024, contrar interpretării din materialul video.
Raportul arată, de asemenea, că modificările în compunerea completurilor de judecată – prezentate în documentar ca posibile intervenții – au fost dispuse în baza unor motive administrative și procedurale, respectând normele legale aplicabile, fără a exista dovezi că aceste schimbări ar fi influențat rezultatul soluțiilor.
Inspecția critică și speculațiile unor magistrați menționați în documentar, printre care judecătorul Ionel Beșu, considerând că unele opinii nu au fost susținute de fapte obiective și că astfel de declarații pot pune în pericol percepția asupra independenței justiției, un principiu definitoriu al statului de drept.
În privința unor dosare celebre, precum cele ale lui Marian Vanghelie, Puiu Popoviciu sau Cristian Burci, raportul susține că nu există indicii care să confirme influențarea soluțiilor prin mecanisme nepermise, iar procesele sunt în curs, cu aplicarea dreptului la apărare în mod echitabil.
Inspecția Judiciară acuză, totodată, că documentarul Recorder a preluat și amplificat un discurs deja existent în rândul unor magistrați și procurori care criticau sistemul, dar fără să ofere o analiză factuală solidă care să susțină concluziile dramatice din material. Astfel, spune raportul, investigația jurnalistică nu ar fi demonstrat existența unor mecanisme ascunse de influențare a actului de justiție. Nimic surprinzător, nu-i așa?
Criticii raportului, inclusiv jurnaliști sau analiști independenți, susțin însă că asemenea verificări instituționale pot fi interpretate fie ca apărare a statutului magistraților, fie ca o respingere prea rapidă a unor semnale de alarmă din sistem. Dezbaterea rămâne deschisă, reflectând tensiunile dintre libertatea presei de investigație și apărătorii ordinii procedurale în justiție.
