În Teleorman, sâmbătă seara, realitatea a atins un nivel grotesc: o tânără de 25 de ani a fost înjunghiată de peste 15 ori de propriul soț, în fața bisericii, cu copilul de trei ani martor involuntar al scenei. Și totuși, pentru statul român, asta nu e o urgență – e doar un alt raport de la serviciul de violență domestică care poate fi bifat și pus în sertar.
Femeia avea ordin de protecție. Pe hârtie, poliția a acționat „conform legii”. În realitate, ordinul de protecție a fost doar o hârtie pe care criminalul a râs înainte să o încalce. Să fie clar: victima a anunțat, a depus plângeri, a fugit la părinți, iar statul a asistat pasiv la umilință, viol și moarte.
Familia sunase la 112 de mai multe ori. Rezultat: amenzi pentru apelanți și nimic pentru agresor. Polițiștii au explicat că „unele apeluri nu s-au confirmat”, ignorând că pericolul real nu se măsoară în confirmarea unui raport oficial, ci în sângele victimei care, la un moment dat, curgea deja pe asfalt.
Dosarul penal pentru viol și lipsire de libertate a fost deschis, dar nicio măsură preventivă nu a fost luată. Parchetul, judecătoria, poliția – toate au respectat „procedura”. Procedura aceasta a costat viața unei femei și a traumatizat un copil de trei ani. Este acesta statul de drept sau o piesă de teatru grotescă în care victimele trebuie să demonstreze, iar criminalii se plimbă liberi?
Mai mult, ordinea și legea devin ironice: cine a apelat la autorități pentru a semnala violența a fost sancționat contravențional. Victima a fost pedepsită pentru că a cerut protecție, iar criminalul a fost lăsat să-și continue șirul de crime.
Este momentul să spunem direct: justiția și poliția din Teleorman nu doar că au eșuat, ci au devenit complici tăcuți. Nu e vorba de greșeli izolate, ci de un sistem care preferă să respecte proceduri sterile și hârtii inutile, în loc să protejeze viața. Ordinul de protecție? Document decorativ. Dosarul penal? O formalitate. Plângerile repetate? Ignorate. Rezultatul: o tânără moartă, un copil traumatizat și o întreagă comunitate în stare de șoc.
Acest caz ar trebui să fie alarmant pentru toată țara: în România, dacă ești femeie, dacă ceri protecție și dacă crezi că legea te poate salva, riști să fii condamnată de sistemul însăși care ar trebui să te apere. Statul român a demonstrat că poate proteja hârtiile, dar nu oamenii.
Și totuși, nimeni nu pare să fie responsabil. În fața bisericii, sângele s-a uscat. În fața statului, totul continuă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Aceasta nu este justiție. Aceasta este o tragedie administrativă, un spectacol macabru în care victimele sunt martori și criminalii se plimbă liberi, iar instituțiile se ascund în spatele procedurilor sterile, ignorând că viața nu mai poate fi recuperată.
Sursa foto: impactnews24.ro
