Ipocrizie și haos marca Bolojan: Angajații ANAF Prahova protestează, Guvernul vânează sporuri ca să acopere incompetența

Guvernul condus de Ilie Bolojan a declanșat un nou val de revoltă în rândul angajaților din sistemul bugetar, de data aceasta lovind direct în oamenii din prima linie a colectării veniturilor statului: angajații ANAF. Sute de funcționari din județe precum Prahova, Arad, Cluj, Timișoara, Buzău și București au ieșit luni dimineață în proteste spontane, strigând un mesaj clar și dur: „Vrem înapoi sporul pentru condiții vătămătoare”. Iar acest mesaj nu e despre privilegii, ci despre decență, respect și realitate.

Sub pretextul unei reforme bugetare, premierul Bolojan a pornit o vânătoare de „sporuri” – pe care le consideră „abuzate” – într-un gest populist menit să distragă atenția de la haosul, lipsa de reforme reale și lipsa de viziune care au caracterizat guvernele ultimului deceniu. În frunte cu actualul premier, care pare complet rupt de realitățile din instituțiile statului.

Angajați hăituiți, sisteme informatice prăbușite și dotări inexistente

În timp ce premierul flutură lozinci despre performanță, realitatea din ANAF este una dezastruoasă. Salariații protestatari atrag atenția că sistemul fiscal românesc este grav subfinanțat, lipsit de personal și dotări de bază. Softuri care nu funcționează, aplicații blocate zilnic, legislație incoerentă și condiții de muncă improprii. Mulți dintre acești oameni își cumpără singuri hârtia, tonerul sau produsele de curățenie. Iar în aceste condiții, Guvernul le taie și singurul spor care le recunoaște riscurile profesionale, de cel mult 1500 de lei brut.

Așa-numitul „spor pentru condiții vătămătoare” este acordat în baza unor măsurători oficiale care confirmă existența unor factori de risc – nu este o „pomană” politică. Mai mult, în ANAF nu se acordă spor de antenă, spor de noapte sau alte beneficii care există în alte instituții.

Un Guvern care confundă reforma cu bătaia de joc

Proiectul Guvernului Bolojan prevede plafonarea acestui spor la 300 de lei pentru toți angajații plătiți din fonduri publice, indiferent de specificul activității. Este o măsură lipsită de logică, luată din birourile de la Palatul Victoria de către oameni care n-au trecut niciodată printr-un ghișeu ANAF sau printr-un birou sufocat de dosare, mucegai și lipsă de aer.

Premierul Ilie Bolojan afirmă că vrea „sporuri legate de performanță și realitate”. Dar în realitate, sistemul fiscal este ținut în viață de o generație îmbătrânită de angajați, epuizați, slab plătiți, dar care țin în spate miliarde de lei pentru bugetul statului. Acești oameni nu primesc bonusuri, nu beneficiază de pensii speciale, nu au privilegii – doar un spor care reflectă riscurile locului de muncă.

Cine răspunde pentru subfinanțarea sistemului fiscal?

Sindicatul Sed Lex spune clar: politicienii care au condus guvernele în toți acești ani aruncă vina pe salariați, ca să-și acopere propria incompetență și lipsa de preocupare. Niciun guvern nu a investit serios în digitalizarea ANAF, niciun guvern nu a adus legislația fiscală la zi, niciun guvern nu a făcut din colectarea eficientă o prioritate reală. Iar acum, când găurile bugetare devin evidente, soluția lui Bolojan este să lovească tot în cei mai vulnerabili.

Concluzie: Reforma nu înseamnă tăieri oarbe, ci viziune și respect

Protestul angajaților ANAF nu este despre bani, ci despre demnitate. Despre un stat care cere performanță fără să ofere condiții. Despre un Guvern care pedepsește funcționari onești în timp ce tolerează pensii speciale și contracte grase cu dedicație.

Dacă Ilie Bolojan vrea cu adevărat reformă, să înceapă cu curățenia din propriul aparat politic, nu cu funcționarii care, în ciuda unui sistem bolnav, mai țin în viață finanțele țării. România nu va avea un sistem fiscal eficient dacă-i tratează cu dispreț pe oamenii care îl susțin.