Viceprimarul Alexandru Săraru: „Românii au cerut schimbarea. Cine se teme de reforma statului?”

Decizia Senatului de a respinge proiectul privind diminuarea numărului de parlamentari reaprinde o discuție pe care România o poartă de prea mult timp: cât de mult mai contează votul cetățeanului atunci când rezultatul acestuia nu este urmat de decizii politice? Viceprimarul Alexandru Săraru consideră că problema este mai profundă decât numărul aleșilor și cere o reformă amplă a statului român.

În 2009, milioane de români au mers la urne și s-au pronunțat în favoarea unui Parlament mai restrâns. Rezultatul acelui referendum a fost unul categoric. Au trecut însă anii, s-au schimbat guverne, parlamente și majorități politice, iar problema a rămas în mare parte nerezolvată.

Acum, după ce Senatul a respins proiectul care urmărea reducerea numărului de parlamentari, tema revine în atenția publică.

Pentru viceprimarul Alexandru Săraru, nu este vorba doar despre o modificare numerică, ci despre relația dintre cetățean și instituțiile statului.

„Românii au votat pentru o schimbare. Poți să fii sau să nu fii de acord cu acea opțiune, dar nu poți să te prefaci că ea nu a existat. Dacă vrem să reconstruim încrederea oamenilor în instituțiile statului, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să arătăm că votul lor contează.”

Reforma statului nu se poate opri la Parlament

Săraru susține că reducerea numărului de parlamentari ar trebui privită ca parte a unui proiect mai amplu de modernizare a României.

În opinia sa, țara are nevoie de o administrație mai simplă, mai rapidă și mai puțin costisitoare. Reforma ar trebui să cuprindă atât administrația centrală, cât și structurile locale.

„Nu este suficient să reducem câteva posturi și să spunem că am făcut reformă. Trebuie să ne uităm la întregul mecanism. La ministere, agenții, instituții, administrația locală, companiile de stat. Să vedem ce este necesar, ce se suprapune și ce poate fi reorganizat.”

Una dintre temele importante este reforma administrativ-teritorială.

România are sute de localități și structuri administrative care, în unele cazuri, se confruntă cu probleme financiare serioase și cu dificultăți în asigurarea unor servicii publice de calitate.

În acest context, Săraru consideră că trebuie deschisă o discuție serioasă despre reorganizarea administrației locale, inclusiv despre reducerea numărului de primării acolo unde acest lucru este justificat economic și demografic.

„Trebuie să avem curajul să discutăm și despre numărul de primării. Nu putem construi o administrație modernă în secolul XXI cu o arhitectură administrativă gândită pentru alte vremuri. Dar reforma trebuie făcută inteligent, cu protejarea comunităților și cu un singur criteriu: interesul cetățeanului.”

Un stat mai mic nu înseamnă un stat mai slab

Viceprimarul atrage atenția că reducerea aparatului administrativ nu trebuie confundată cu slăbirea instituțiilor.

Dimpotrivă, spune el, România are nevoie de instituții puternice, dar eficiente.

Un stat care poate rezolva rapid problemele cetățeanului, care folosește tehnologia și care elimină procedurile inutile poate fi în același timp mai suplu și mai eficient.

„Un stat puternic nu este acela care are cât mai multe instituții și cât mai mulți oameni în organigramă. Un stat puternic este cel care livrează. Cetățeanul nu are nevoie de zece ghișee, cinci formulare și trei drumuri la aceeași instituție. Are nevoie ca problema lui să fie rezolvată.”

În acest sens, digitalizarea ar trebui să fie una dintre prioritățile majore ale reformei.

Nu doar digitalizarea de fațadă, ci eliminarea efectivă a birocrației.

O administrație modernă ar trebui să permită cetățeanului să transmită documente o singură dată, să acceseze serviciile publice de la distanță și să urmărească online stadiul unei solicitări.

„Dacă statul are deja o informație despre tine, nu este normal să îți ceară de încă trei ori aceeași hârtie. Digitalizarea trebuie să însemne mai puține drumuri, mai puține dosare și mai puțin timp pierdut.”

Cine suportă costul unui stat ineficient?

În spatele tuturor acestor discuții se află, în cele din urmă, banii contribuabililor.

Orice instituție publică este finanțată, direct sau indirect, din banii cetățenilor. Iar atunci când administrația este ineficientă, nota de plată ajunge tot la populație.

Săraru consideră că statul trebuie să înceapă să aplice aceleași principii pe care le cere și cetățeanului: disciplină financiară, responsabilitate și eficiență.

„Românului îi spunem să fie cumpătat, să muncească mai mult, să plătească taxe și să accepte măsuri grele atunci când bugetul are probleme. Este firesc să cerem același lucru și statului. Înainte de a lua mai mult de la oameni, trebuie să vedem cât putem economisi printr-o administrație mai eficientă.”

Mai puține structuri, dar oameni mai bine pregătiți

O altă componentă a reformei ar trebui să fie profesionalizarea administrației.

Reducerea aparatului nu trebuie să însemne îndepărtarea oamenilor competenți, ci eliminarea posturilor inutile și ocuparea funcțiilor publice pe criterii de competență.

„Nu am nimic împotriva funcționarului public care își face treaba bine. Din contră. Avem nevoie de oameni profesioniști în administrație. Problema apare atunci când sistemul este construit pentru funcții, nu pentru rezultate.”

În viziunea viceprimarului, administrația românească ar trebui să fie evaluată mai mult prin rezultate și mai puțin prin hârtii, proceduri și organigrame.

Politica trebuie să își recapete responsabilitatea

Pentru Săraru, una dintre marile probleme ale României este distanța tot mai mare dintre cetățean și clasa politică.

Oamenii nu mai vor doar promisiuni electorale, ci rezultate concrete.

Iar când promisiunile de reformă sunt repetate de la un ciclu electoral la altul fără schimbări majore, încrederea în instituții se erodează.

„Oamenii nu mai vor să audă că se va face. Vor să vadă că se face. Vor drumuri bune, spitale funcționale, școli sigure, administrație rapidă și taxe folosite cu responsabilitate. Asta trebuie să fie măsura unui politician: ceea ce reușește să schimbe în bine pentru oameni.”

În opinia sa, România trebuie să iasă din logica în care fiecare reformă este amânată pentru următorul mandat.

„Dacă fiecare generație de politicieni spune că reforma este necesară, dar că nu este momentul potrivit, vom ajunge să nu mai avem niciodată un moment potrivit. Unele decizii trebuie luate chiar dacă sunt dificile.”

Voința poporului trebuie să aibă consecințe

Dincolo de disputa politică privind numărul parlamentarilor, rămâne o întrebare esențială: ce valoare mai are voința exprimată prin vot dacă ea poate fi ignorată ani la rând?

Pentru Alexandru Săraru, răspunsul trebuie să fie unul clar.

„Democrația nu înseamnă doar să chemi oamenii la urne. Înseamnă și să ții cont de ceea ce au spus. Altfel, oamenii ajung să creadă că votul lor nu schimbă nimic. Iar acesta este unul dintre cele mai periculoase lucruri care se pot întâmpla într-o societate.”

Viceprimarul spune că România are nevoie de o etapă nouă, în care reforma să fie tratată ca o necesitate națională, nu ca o temă electorală.

Reducerea numărului de parlamentari, reorganizarea administrației, digitalizarea, eliminarea birocrației, profesionalizarea funcției publice și reducerea cheltuielilor inutile sunt, în opinia sa, părți ale aceluiași proiect.

„Nu putem continua la nesfârșit să peticim un sistem care are nevoie de o schimbare profundă. România are oameni capabili, are resurse și are potențial. Ceea ce trebuie să schimbăm este modul în care funcționează statul.”

„România trebuie să aleagă între reformă și stagnare”

Mesajul lui Alexandru Săraru este unul direct: România nu își mai permite să amâne deciziile structurale.

Într-o perioadă în care presiunea economică asupra cetățenilor este mare, iar resursele publice sunt limitate, fiecare leu risipit înseamnă mai puțini bani pentru investiții, sănătate, educație, infrastructură sau dezvoltare.

Iar reforma nu poate fi făcută doar la nivel declarativ.

„Nu trebuie să ne fie teamă de reformă. Trebuie să ne fie teamă de lipsa ei. Dacă vrem ca România să funcționeze, trebuie să avem curajul să reducem ceea ce este inutil, să păstrăm ceea ce este necesar și să investim în ceea ce produce rezultate.”

În cele din urmă, aceasta este miza adevărată a dezbaterii: nu câți oameni vor ocupa o anumită clădire din București și nici câte instituții vor rămâne pe o organigramă.

Miza este dacă România va reuși să construiască un stat care lucrează pentru cetățean, nu îl pune pe cetățean să lucreze pentru stat.

Iar dacă există un mesaj pe care politica românească ar trebui să îl audă, acela este simplu: reforma nu mai poate fi doar o promisiune. Trebuie să devină o decizie.