România se adâncește în dependența de alimentele din import, într-un context internațional tot mai complicat. În prima jumătate a anului 2025, țara noastră a importat produse agroalimentare și animale vii în valoare de 5,8 miliarde de euro, potrivit datelor oficiale. Aceasta reprezintă o creștere de aproape 5% față de perioada similară din 2024.
Această evoluție vine pe fondul unei tendințe globale de scumpire a materiilor prime, semnalată de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Potrivit statisticilor publicate de FAO, prețurile internaționale ale produselor alimentare au crescut, în medie, cu 1,6% în luna iulie, comparativ cu luna iunie.
Uleiul, lider în topul scumpirilor
Cel mai puternic avans de preț a fost înregistrat în cazul uleiurilor vegetale, care s-au scumpit cu peste 7% într-o singură lună. Principala cauză o reprezintă disfuncționalitățile în lanțul de export din zona Mării Negre, în special în ceea ce privește uleiul de floarea-soarelui — un produs de bază în gospodăriile românești. În paralel, cererea crescută de ulei de palmier la nivel global a alimentat și mai mult presiunea asupra prețurilor.
Carnea și zahărul: evoluții diferite
Un alt produs cu impact în coșul zilnic al consumatorilor este carnea, care a înregistrat o creștere medie de 1,2%. FAO remarcă o cerere tot mai mare pentru carnea de oaie și de vită, ceea ce a influențat prețurile internaționale. În schimb, zahărul a înregistrat o evoluție stabilă, cu prețuri aproape stagnante în ultima lună.
România, vulnerabilă în fața piețelor externe
Dependența României de importuri devine tot mai evidentă și mai problematică, în special în contextul în care producția agricolă internă se confruntă cu dificultăți multiple: secetă, lipsă de investiții în irigații și infrastructură, forță de muncă tot mai redusă și costuri de producție în creștere.
Pe lângă valoarea totală de 5,8 miliarde de euro pentru primele șase luni, datele arată că doar în primul trimestru al anului importurile de produse agroalimentare și animale vii s-au apropiat de 6 miliarde de euro, semn că trendul este în continuare ascendent.
Concluzie
În timp ce România ar putea să își asigure o bună parte din necesarul alimentar prin producție locală, lipsa politicilor agricole coerente și dependența de piețele externe fac ca românii să resimtă tot mai mult fluctuațiile internaționale de prețuri. Într-un astfel de peisaj, orice dezechilibru global se traduce rapid în costuri mai mari pentru consumatorul final.
sursa foto: blog.smartbill.ro
