Cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului, Muzeul Național „George Enescu” își deschide porțile gratuit pentru toți vizitatorii. În acest sfârșit de săptămână, pasionații de cultură și istorie pot explora liber secțiile muzeului din Sinaia și Tescani, fără a plăti taxă de acces.
George Enescu și legătura cu Casa Regală a României
Relația dintre George Enescu și Casa Regală a României a început în 1898, în urma succesului înregistrat la Paris de „Poema Română”, opusul său nr. 1, ce se încheia cu Imnul Regal. Tânărul compozitor a primit sprijinul Reginei Elisabeta, cunoscută sub numele de artist Carmen Sylva, care i-a oferit ani la rând o cameră retrasă în Castelul Peleș, unde să poată studia în liniște. Enescu era, de asemenea, invitat frecvent să susțină recitaluri în fața familiei regale.
Vila Luminiș – refugiul de la Sinaia
Impresionat de frumusețea peisajului și de apropierea față de Castelul Peleș, Enescu a decis să își ridice o casă la Sinaia, folosind banii obținuți în urma primului său turneu în America. Între 1923 și 1926, cu sprijinul arhitectului Radu Dudescu, a fost construită Vila Luminiș, după planurile proprii ale muzicianului. Timp de două decenii, până în 1946, Enescu a revenit constant la Sinaia, dedicând cel puțin o lună pe an creației artistice.
În 1947, aflat la Paris, George Enescu a donat vila statului român, dorind ca aceasta să devină un loc de odihnă și inspirație pentru artiști. Începând din 1995, vila a fost transformată în Casa Memorială „George Enescu”, iar din 2007, a devenit secție a Muzeului Național „George Enescu”.
Un loc plin de rafinament și istorie
La intrarea în vilă, vizitatorii sunt întâmpinați de bustul din marmură al compozitorului, realizat de sculptorul Ion Irimescu, fascinat de personalitatea acestuia.
Camerele de la etaj sunt spațioase și elegant mobilate, îmbinând într-un mod armonios elemente de decor românești, orientale și Biedermeier. Piese valoroase din cristal, porțelan, metal și ceramică completează atmosfera de rafinament a interiorului.
Salonul principal adăpostește pianul maestrului, un Ibach fabricat la Lausanne, folosit de Enescu atât în procesul de creație, cât și în concertele private oferite familiei și prietenilor. Din salon, o scară în spirală urcă spre turnul Belvedere și mansardă – spațiu pe care Enescu îl numea cu umor „bageaga”.
Tot din salon se face accesul către camera Mariei Cantacuzino-Enescu, soția compozitorului, amenajată într-un stil eclectic. Camera lui Enescu, simplă și discretă, reflectă modestia care l-a caracterizat întreaga viață. Această „chilie” intimă, mobilată în stil autentic românesc, era locul său preferat de odihnă după turneele solicitante.
Mansarda, adăugată ulterior de arhitectul Radu Dudescu pentru a echilibra proporțiile turnului, găzduiește astăzi două camere în care sunt expuse documente și materiale ce ilustrează viața și activitatea artistică a lui George Enescu.
(sursa foto: 365romania.ro)
