Sâmbăta lui Lazăr, celebrată de creștinii ortodocși cu o săptămână înainte de Paște, în ajunul Floriilor, este o zi cu o profundă încărcătură spirituală. Biserica pomenește, în această zi, una dintre cele mai mari minuni ale lui Iisus: învierea lui Lazăr, prietenul Său, o prefigurare a propriei Învieri.
Chiar dacă este considerată o zi de bucurie, care marchează sfârșitul Postului Mare și începutul Săptămânii Patimilor, Sâmbăta lui Lazăr este și o zi încărcată de tradiții și restricții, pe care credincioșii le respectă cu evlavie, din generație în generație.
Tradiții și superstiții de Sâmbăta lui Lazăr:
Fără spălat sau curățenie generală
Chiar dacă se apropie Paștele, tradiția spune că în această zi nu este bine să speli rufe, să faci curățenie generală sau să creezi zgomot în gospodărie. Este o zi de liniște și reculegere, dedicată pomenirii celor adormiți, iar agitația ar tulbura sufletele celor pomeniți.
Nu se cos haine și nu se taie din ele
Conform obiceiului, croitul, cusutul sau modificatul hainelor sunt interzise în această zi. Se crede că astfel de activități „cos” drumurile vieții și aduc necazuri sau durere celor care le practică în ziua învierii lui Lazăr.
Copiii care vin cu „Lazărul” nu trebuie refuzați
În multe sate din România, copiii obișnuiau să colinde casele cu „Lazărul”, o tradiție veche ce implică recitarea unor versuri religioase și primirea de ouă sau dulciuri. Se spune că a-i refuza aduce ghinion și face ca grădina să nu rodească în acel an.
Sâmbăta lui Lazăr este o zi de pregătire sufletească, un moment de cumpănă între post și Înviere, în care credincioșii își întorc privirea către miracolul vieții și semnificația profundă a credinței.
