România pierde aproape jumătate din apa introdusă în rețelele publice. Mai exact, anual, peste 565 de milioane de metri cubi de apă potabilă se evaporă, se scurge prin conducte vechi sau rămâne nefacturată, în timp ce consumatorii continuă să plătească pentru fiecare litru. Media anuală raportată per locuitor ajunge la aproape 40.000 de litri de apă pierdută, un volum uriaș care reflectă nu un an excepțional, ci un sistem structural defectuos.
Datele oficiale arată că în 2024 în rețelele publice din România s-au introdus peste 1,2 miliarde de metri cubi de apă, dar doar 660 de milioane de metri cubi au fost facturate consumatorilor. Restul, mai mult de jumătate, a dispărut – prin avarii, conducte vechi, erori de măsurare, furturi sau consum necontorizat. În multe sisteme regionale, procentul pierderilor se situează între 30% și 50% din apa tratată, iar în vârf, pentru câțiva operatori, pierderile individuale depășesc 45–60 milioane m³ pe an.
Pe lângă aceste cifre globale, un alt indicator alarmant este volumul de apă pierdut raportat la lungimea rețelei. În anumite regiuni, se înregistrează peste 30.000 m³ pierduți anual pe kilometru de conductă, iar în alte zone, între 15.000 și 20.000 m³/km/an – de câteva ori mai mult decât în rețelele moderne din Europa de Vest.
Practic, cetățenii plătesc pentru pierderile companiilor de apă, într-un sistem în care responsabilitatea și eficiența tehnică sunt aproape inexistente. În loc să investească masiv în modernizarea rețelelor și în prevenirea avariilor, operatorii continuă să transfere costul pierderilor direct pe facturile consumatorilor.
Problema nu este accidentală. Raportul oficial care prezintă aceste cifre, bazat pe standarde europene, arată clar că situația nu este una izolată sau excepțională, ci structurală: rețele vechi, întreținere precară, pierderi masive și lipsa unui control eficient. În aceste condiții, fiecare factură achitată de cetățeni devine o subvenție indirectă pentru companiile care nu reușesc – sau nu vor – să oprească apa să curgă pe conducte defecte.
În timp ce în Europa de Vest sistemele moderne limitează pierderile la câteva procente, România continuă să plătească un preț uriaș pentru ineficiență, în timp ce apa – resursă vitală – se pierde pur și simplu. Iar adevărul dur este că, până când autoritățile și operatorii nu își asumă responsabilitatea și nu investesc real în infrastructură, cetățenii vor continua să plătească pentru apa care nu ajunge niciodată la robinetele lor.
Sursa foto: arhivă
