Izvorul-controversă al Băicoiului. Apa care îi încurcă socotelile administrației
O apă care curge de generații, dar care a ajuns să ridice întrebări
În cartierul Dâmbu din Băicoi, pe strada Dorobanți, între numerele 139 și 144, curge de mai bine de un secol un izvor despre care localnicii spun că a fost folosit de generații întregi. Apa vine limpede, prin cădere, de sub un deal de stâncă și, potrivit oamenilor din zonă, nu a secat nici în perioadele de secetă. Este una dintre acele surse naturale care au făcut parte din viața comunității cu mult înainte ca apa îmbuteliată să ocupe rafturile magazinelor și facturile pentru utilități să devină o normalitate.
Numai că, în ultimii ani, în jurul izvorului a apărut o întrebare care nu a primit, susțin localnicii, un răspuns administrativ suficient de clar: este sau nu este apa potabilă?
Locuitorii afirmă că, în mai multe rânduri, apa a fost dusă la analize, inclusiv prin demersuri susținute de oameni din comunitate și de preotul din zonă, iar rezultatele obținute de aceștia ar fi indicat o apă corespunzătoare consumului, mai bună chiar și decât unele îmbuteliate. Aceste rezultate trebuie, desigur, privite prin prisma documentelor de laborator și a autorităților sanitare competente, însă tocmai aici apare problema: dacă există suspiciuni privind calitatea apei, de ce nu există o soluție administrativă clară, verificabilă și transparentă pentru cetățeni?
Cristina Ilie, membră a partidului Acțiunea Conservatoare și voce a formațiunii ACT Băicoi, Prahova, susține că atrage atenția asupra situației încă din 2023. Potrivit acesteia, demersurile au fost făcute atât public, online, cât și prin solicitări, petiții și teste de verificare a apei adresate autorităților locale și instituțiilor competente.
Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o nemulțumire apărută ieri.
„Nu se dorește!! NU SE DORESC SURSE ALTERNATIVE”
Problema izvorului este, în opinia Cristinei Ilie, parte dintr-o problemă mai largă a orașului. Băicoiul a avut, de-a lungul timpului, numeroase fântâni și izvoare. Multe au ajuns în curți private, altele au fost astupate sau au dispărut din peisajul orașului.
„Trebuiesc redate TUTUROR CETĂȚENILOR!! CU HOTARARE DE CONSILIU, ASA CUM SE FACE!!!”, susține Cristina Ilie, reclamând lipsa unei strategii prin care aceste surse tradiționale de apă să fie inventariate, verificate și, acolo unde condițiile tehnice și sanitare permit, redate comunității.
Este o întrebare legitimă pentru o administrație locală: de ce să nu existe o inventariere a izvoarelor și fântânilor publice, urmată de analize oficiale și de amenajarea celor care pot fi folosite în condiții de siguranță?
Cristina Ilie spune că a încercat chiar să vină cu o soluție concretă. A realizat, cu ajutorul inteligenței artificiale, o simulare pentru amenajarea zonei, propunând inclusiv construirea unei troițe și realizarea unei guri de vărsare care să permită captarea apei în condiții igienice și sigure.
Link video: https://www.instagram.com/reel/DYaZkW5glrf/?igsh=MTA2YTltbWhybHd4ZQ%3D%3D
„Nu se dorește!! NU SE DORESC SURSE ALTERNATIVE LA APA DIN SUPERMARKET! NICI LA MIZERIA DE APA CE CURGE LA ROBINET!”, afirmă aceasta.
Tonul este dur, dar problema pe care o ridică merită un răspuns tehnic, nu unul politic. Dacă apa nu este potabilă, cetățenilor trebuie să li se explice limpede de ce, prin analize oficiale. Dacă este potabilă, atunci întrebarea devine de ce nu poate fi amenajată și pusă în valoare corespunzător.
Burlanul care schimbă povestea
Unul dintre cele mai serioase aspecte reclamate de Cristina Ilie privește chiar modul în care izvorul a fost amenajat în prezent.
Potrivit acesteia, burlanul vechi, despre care spune că exista de aproximativ 100 de ani, ar fi fost prelungit cu o conductă din PEXAL, în contextul unor lucrări destinate asfaltării și lărgirii unei porțiuni de drum.
„Acum o lună, când a plouat abundent și s-au umflat apele pârâului Dâmbu, gura de vărsare a apei curgătoare a fost contaminată de dejecțiile deversate din pârâu, contaminare ajunsă, binenteles, și în apă. De ce? Pentru că s-a prelungit burlanul existent, vechi de 100 de ani, cu unul de pexal, pentru a se turna asfalt peste el și a se lăți șoseaua.”
Link video: https://www.facebook.com/reel/1414824877126172?locale=ro_RO
Afirmația privind contaminarea trebuie verificată prin documente și analize oficiale. Însă chiar și fără a trage concluzii înaintea unei verificări, situația ridică o problemă evidentă de siguranță: orice sursă de apă destinată consumului trebuie protejată împotriva contaminării externe.
Cristina Ilie susține că în apropierea izvorului există și un pod pe care circulă mașini și afirmă că infrastructura de peste pârâul Dâmbu reprezintă, la rândul ei, un pericol.
„Așadar, administrația contaminează apa de izvor, pentru a lăți o bucățică de șosea, pe care oricum nu o poate folosi dacă plouă și apa din Dâmbu crește, ALTERNATIVA FIIND TOT PODUL.”, continuă aceasta.
Aici este punctul în care administrația locală ar trebui să vorbească! Nu cu lozinci, nu prin tăcere și nici prin formule administrative greu de înțeles, ci printr-o explicație tehnică: cine a decis modificarea conductei, de ce a fost necesară, ce lucrări au fost executate, ce analize s-au făcut înainte și după și ce măsuri au fost luate pentru protejarea sursei?
După trei ani, un burlan nou. Dar troița?
Cristina Ilie afirmă că a făcut demersuri încă din 2023 pentru rezolvarea situației. Trei ani de solicitări, petiții, semnale publice și încercări de verificare a apei reprezintă o perioadă suficient de lungă pentru ca administrația locală să ofere o soluție clară.
Rezultatul, potrivit mesajului public transmis de aceasta, este însă unul care spune multe despre felul în care administrația tratează problema:
„👉După 3 ani de la prima solicitare, vă anunț cu ,,bucurie”, că aici, pe Dâmbu, nu s-a construit #troiță dar măcar s-a schimbat burlanul.
👉Este o sursă alternativă de apă, limpede, potabilă!
👉Voi lăsa în comentarii, fotografii cu vechiul burlan ruginit și cu troița la care visam eu….Atât s-a putut! Mulțumim și pentru atât”
Este greu să nu observi ironia din spatele acestor cuvinte. După trei ani, administrația a schimbat burlanul. Dar problema de fond — dacă acel izvor poate fi amenajat legal, sigur și igienic pentru comunitate — pare să rămână.
Iar Băicoiul nu este un oraș care să își permită să trateze superficial problema apei. Sursele naturale care au existat dintotdeauna nu ar trebui nici idealizate fără analize, dar nici abandonate fără explicații. Ele pot reprezenta, dacă sunt verificate și protejate corespunzător, o resursă importantă pentru comunitate.
Cristina Ilie merge însă și mai departe în critica sa la adresa administrației locale:
„Această apă, curge continuu, indiferent de seceta, din anii 1800. Și s-a găsit o ADMINISTRATIE, IN 2026, care sa se erijeze in Dumnezeu și să ia oamenilor ceea ce au de sute de ani.
IN CONDIȚIILE IN CARE BĂICOIUL SE CONFRUNTA DE ZECI DE ANI CU LIPSA APEI SI CU FAPTUL CA NU ESTE POTABILA, APA DE LA DUMNEZEU, GRATUITĂ, SE PIERDE!! Ia priviți, dragii mei!!! Apa pură, ce vine din pământ, DAR DE LA DUMNEZEU!!! Oamenii plătesc milioane la Apa Nova și plătesc apa plată de la magazin!!!! NICI UN PRIMAR, NU A AVUT BUNĂVOINȚA SA REDEA ACESTE IZVOARE OAMENILOR, GRATUIT!!! Pare a fi o campanie a conducerii locale CONTRA binelui cetățenilor”. Reamintim că burlanul a fost prelungit, însă această mișcare a agravat situația, apa fiind acum contaminată de cea din pârâul Dâmbu, care NU este potabilă.
Este, fără îndoială, o acuzație severă. Tocmai de aceea, administrația are obligația de a răspunde.
Întrebările rămân. Și sunt foarte simple
Primăria Băicoi are pe site-ul oficial o secțiune dedicată hotărârilor Consiliului Local, inclusiv celor adoptate în 2026, precum și informații despre activitatea administrației.
În acest caz, însă, comunitatea are nevoie de mai mult decât de o listă de documente.
Este izvorul de pe strada Dorobanți o sursă de apă potabilă sau nu? Ce analize oficiale au fost făcute? Cine a dispus montarea sau prelungirea conductei din PEXAL? A fost evaluat riscul de contaminare în cazul creșterii nivelului pârâului Dâmbu? De ce nu a fost amenajată o captare corespunzătoare? Există un proiect? Există un aviz? Există o interdicție sanitară? Și, poate cel mai important, ce intenționează administrația să facă mai departe?
Sunt întrebări simple, dar răspunsurile lor pot face diferența dintre o simplă dispută politică și o problemă reală de interes public.
Publicația noastră va solicita Primăriei Băicoi un punct de vedere oficial cu privire la situația izvorului din Dâmbu, la motivele pentru care nu a fost amenajată o sursă publică de apă și la intervenția asupra conductei care deservește zona. Vom solicita, de asemenea, clarificări privind eventualele analize și măsuri de protecție a sursei.
Vom publica răspunsul administrației imediat ce acesta va fi transmis.
Până atunci, rămâne o imagine greu de ignorat: o apă care curge de generații, un oraș care vorbește de nevoia de apă și o comunitate care cere să știe dacă o resursă pe care a folosit-o dintotdeauna mai poate fi a sa.
Poate că adevărata întrebare nu este dacă Băicoiul își permite să amenajeze un izvor. Poate întrebarea este dacă își permite să-l lase să curgă la marginea drumului, în timp ce oamenii plătesc pentru apa pe care o beau.
