E luni dimineață și, pentru câteva ore, curțile școlilor par să se transforme în mici stupi de albine. Zumzet, forfotă, flori peste tot, pași grăbiți, voci care se caută prin mulțime și, din loc în loc, câte un „Bună! Ce mai faci?” spus cu bucuria revederii. Începutul de an școlar românesc e poate unul dintre cele mai frumoase și emoționante zile din fiecare an.
În aer miroase a toamnă și a flori proaspăt cumpărat. Emoțiile plutesc în aer.
Buchetele sunt peste tot. Unele sunt mari și colorate, altele mici, ținute cu grijă de mânuțe care încă nu s-au obișnuit cu ghiozdanul. Sunt flori pentru doamna învățătoare, pentru profesori, pentru primul clopoțel și, poate, pentru toate începuturile care încă nu știu ce povești vor aduce.
Pentru cei mici, școala începe cu ochii mari, nedumeriți și multe întrebări.
Unde este clasa? Cine va sta în bancă lângă mine? Oare doamna e drăguță? Oare ne va da teme multe?
Pentru părinți, începutul de an școlar vine cu alte întrebări, mai tăcute. Oare copilul meu se va descurca? Oare va fi fericit? Oare va găsi oameni buni în jurul lui?
Iar pentru cei care pășesc pentru ultimul an în curtea școlii ca elevi, emoția are altă culoare. Poate mai nostalgică. Poate mai greu de recunoscut. Pentru ei, începutul acesta este și un sfârșit care se apropie încet.
În jurul lor, însă, viața merge înainte.
Se aud râsete. Se închid și se deschid ghiozdane. Cineva își caută colegii. Alt copil își aranjează pentru a zecea oară cămașa. Părinții mai fac o fotografie, „doar una”, înainte să-și lase copiii să pășească spre clasă. Profesorii zâmbesc, salută, îndrumă și încearcă să țină sub control acest mic univers în mișcare.
Școala începe, iar odată cu ea începe un nou capitol.
Vor fi zile grele și zile ușoare. Note bune și poate câteva dezamăgiri. Prietenii noi, colegi care vor deveni prieteni adevărați, profesori care vor rămâne în amintire mult după ce ultima oră se va fi terminat. Vor fi și dimineți în care alarma va suna prea devreme și teme care vor părea nesfârșite.
Dar astăzi nu contează.
Astăzi contează florile, emoțiile, îmbrățișările și zumzetul acela vesel, ca de albinuțe, din curtea școlii.
Pentru că, indiferent de vârstă, fiecare început de an școlar are ceva magic în el. Ne amintește că putem lua totul de la capăt. Cu un caiet nou, o pagină albă și puțină speranță.
Clopoțelul sună.
,,Albinuțele” intră în stup.
Iar școala își deschide din nou porțile pentru încă un an de povești.
Sursa foto: romania.europalibera.org
