Daniel David, ministrul Educației care își cântă singur ode în timp ce școala se prăbușește

Daniel David, actualul ministru al Educației, și-a pregătit deja discursul de ieșire din scenă. Declarațiile sale recente, făcute la Digi24, arată nu doar aroganța cu care își justifică mandatul, ci și cât de rupt este de realitatea din școli. Cu o nonșalanță dezarmantă, David susține că „și-a făcut datoria”, că „sistemul a fost salvat” și că poate pleca liniștit dacă moțiunea simplă depusă de AUR va trece.

Această atitudine sfidătoare ridică o întrebare simplă: ce anume a salvat Daniel David în educație? Profesorii sunt sufocați de birocrație, școlile se confruntă cu lipsuri cronice de personal, iar elevii, mai ales în mediul rural, rămân captivi într-un sistem care nu le oferă nicio șansă reală. „Reforma” promisă de David s-a tradus, în practică, prin măsuri de austeritate mascate – comasarea haotică a școlilor, presiune pe cadrele didactice și o scădere vizibilă a calității actului educațional.

În loc să răspundă acestor critici cu soluții, ministrul alege să își compună un autoportret eroic: el ar fi omul care „a scăpat țara de junk” și care a adus salarii și burse în educație. Realitatea este însă cu totul alta: salariile au fost câștigate prin proteste masive ale profesorilor, nu prin „viziunea” lui Daniel David, iar bursele – transformate mai degrabă în instrumente de imagine politică – nu rezolvă problemele structurale.

Mai grav, declarația că „nu mai are de ce să fie ministru” dacă moțiunea trece arată exact modul superficial în care înțelege funcția: ca pe un rol temporar de decor politic, nu ca pe o misiune de a reconstrui un sistem aflat la pământ.

Faptul că David își condiționează mandatul de sprijinul unei coaliții politice, nu de responsabilitatea față de elevi și profesori, spune totul despre prioritățile sale. În loc să se lupte pentru școală, se luptă pentru imagine.

Dacă moțiunea trece, România nu pierde un reformator, ci scapă de un ministru care a confundat educația cu un exercițiu de auto-laudă. Problema reală rămâne însă aceeași: sistemul de învățământ are nevoie de soluții autentice și de lideri adevărați, nu de politicieni care pleacă „liniștiți” după ce declară că și-au bifat datoria.

(sursa foto: libertatea.ro)