România, doar consumă. Nu mai produce. Și asta ne costă viitorul.
Economia României se transformă accelerat într-o simplă piață de consum, în lipsa unei baze solide de producție. Fabrici se închid, liniile de producție se mută în alte țări, iar rafturile magazinelor se umplu de produse din import. În loc să susțină industria și antreprenoriatul local, statul pare să împingă firmele afară printr-un cocktail toxic de taxe excesive, birocrație sufocantă și lipsă totală de predictibilitate fiscală.
Românii muncesc, dar valoarea adăugată se creează în alte economii. Marile lanțuri comerciale înfloresc, dar economia reală – cea care creează locuri de muncă stabile și salarii decente – se prăbușește. Tot ce reușim să producem în cantități semnificative – cereale, lemn, materii prime – pleacă la export în formă brută, doar ca să le cumpărăm înapoi, prelucrate, la prețuri de 3-4 ori mai mari.
Dispariția treptată a industriei locale este o tragedie națională. Companii care altădată ofereau mii de locuri de muncă și contribuiau la PIB-ul țării dispar pe rând. Politici economice incoerente, lipsa investițiilor în infrastructură și o corupție generalizată alungă investitorii și sufocă inițiativa privată.
România riscă să devină o economie periferică, slabă, dependentă de importuri și expusă la orice șoc extern. Fără o bază industrială și fără capacitatea de a produce valoare adăugată, nu putem vorbi despre suveranitate economică sau despre un viitor sustenabil. Ne îndreptăm spre statutul de „colonie economică”, unde muncim pentru alții, consumăm ce produc alții și ne împrumutăm constant pentru a susține un sistem dezechilibrat.
Este timpul să ne trezim. Să cerem politici coerente, sprijin real pentru industria locală și condiții corecte pentru antreprenori. Fără producție internă, România nu are viitor economic.
(sursa foto: cursdeguvernare.ro)
