Silvia Costache: „Găurile negre” din buget și găurile albe din presă. Cronica unui oraș care se scufundă sub greutatea laudei

În Ploiești, economia geme, Termo aburește pe avarie, TCE respiră prin perfuzie, dar presa locală… e în extaz.

Ce mai contează că societățile primăriei sunt în moarte clinică, dacă „dom’ primar” e sănătos mediatic și are parte de masaje zilnice la imagine, cu șervețele parfumate de reclamă plătită?

De vreo vreme, o publicație locală (nu dăm nume, că n-are rost, se știe după tonul de psalm) a descoperit rețeta jurnalismului modern:

Se ia o declarație a primarului, se bate bine până dispare orice urmă de întrebare incomodă, se adaugă un strop de entuziasm obedient și se servește cald, pe prima pagină, cu titlul „O nouă victorie pentru Ploiești!”.

Comentariile negative? Arse pe rugul cenzurii digitale, cu focul sfânt al „moderației” editoriale. Așa se explică de ce, în timp ce bugetul local e un Titanic bugetar care lovește zilnic icebergul subvențiilor, presa de curte cântă valsuri de birou despre „echilibru financiar istoric” și „paradigme sănătoase”.

Termo și TCE sunt „găuri negre”? Nu-i nimic, găurile din buget sunt umplute rapid cu spumă de PR și articole sponsorizate. Citind acele ode gazetărești, ai zice că trăim într-un oraș unde soarele răsare din Serviciul Public de Finanțe, iar datoriile se topeau singure de rușine în fața competenței edilitare. „Datoriile au scăzut foarte mult”, declară primarul.

Normal! Când nu mai numeri nimic, toate scad. Cineva să-l anunțe că minusul nu se transformă în plus doar pentru că zâmbești la conferință.

Citeste si: Investiții majore în Boldești-Scăeni luna aceasta: locuințe pentru tineri, apă modernizată și digitalizarea primăriei

În timp ce ploieștenii se pregătesc să plătească iar mai mult pentru mai puțin, publicațiile cu buzunarul plin de publicitate scriu poezii despre „reforme curajoase”.

Curajoase, da — să prezinți falimentul ca performanță și austeritatea ca progres e o formă rară de artă contemporană. Să nu fim răi, totuși. Presa de partid (pardon, independentă cu factură fiscală) are și ea rolul ei în ecosistem: să dea cu buretele peste nemulțumiri, să ascundă găurile sub covor și să țină oglinda strâmbă, dar bine lustruită.

Acolo unde orașul se afundă, ei văd doar reflexia unui zâmbet de campanie.

În concluzie, dacă mai vedeți un articol despre „performanțele” administrației locale, luați o clipă de reculegere pentru jurnalismul autentic. A fost un băiat bun, dar a murit strangulat între două bannere publicitare și o cafea cu primarul.