Bolojan și mirajul „fondurilor alocate”: cum se prăbușește DN1 sub indiferența administrației

În timp ce România se confruntă cu surpări de drumuri, infrastructură prăbușită și lucrări făcute de mântuială, Ilie Bolojan pare preocupat de orice altceva în afară de siguranța și investițiile reale pentru țară. Omul care pozează mereu în mare manager și reformator nu reușește, în practică, decât să taie fonduri, să blocheze investiții și să se remarce prin decizii care sfidează interesul public. Iar în tot acest timp, nu are nicio ezitare să împartă milioane de euro către Ucraina, în timp ce cel mai circulat drum al României stă să o ia la vale.

Surparea de pe DN1, apărută în zona Comarnic, la câțiva metri de locul unde viitoarea centură ar trebui să intersecteze drumul național, este imaginea perfectă a incapacității administrative. Circulația a fost restricționată după ce o bucată întreagă de versant s-a desprins, lăsând asfaltul sprijinit pe câteva traverse de beton, ca un pod improvizat într-o țară fără guvernare. O asemenea situație ar fi trebuit să declanșeze mobilizare instantă, reacție fermă, soluții rapide. În locul lor, autoritățile au oferit doar tergiversări și pasarea responsabilității. Explicațiile tehnice insistă că alunecarea de teren are legătură cu lucrările făcute anterior la giratoriul din zonă și la ceea ce ar trebui să fie centura Comarnicului. Zona avea tasări mai vechi, era monitorizată, existau indicii clare că problemele se agravează. Și totuși, nimeni nu a mișcat un deget până nu a fost prea târziu.

Constructorul a fost notificat abia după ce drumul a început să se lase vizibil. Se vorbește acum despre măsuri urgente, intervenții provizorii, expertize tehnice, dar aceste reacții ar fi trebuit să existe cu luni în urmă. Iar ceea ce este și mai grav, toată această zonă critică se află exact lângă structurile ridicate pentru centura Comarnic – un proiect care, în realitate, nici măcar nu este o centură, ci doar un drum tras pe lângă oraș, fără capacitatea de a rezolva traficul. Faptul că surparea a apărut chiar la granița acestor lucrări ridică întrebări serioase despre modul în care au fost realizate consolidările și despre responsabilitatea celor care au permis ca un versant deja instabil să fie excavat, modificat și încărcat suplimentar fără un plan solid.

Specialiștii avertizează că, dacă pleacă restul versantului, va pleca tot drumul, ceea ce înseamnă risc real de blocare totală a DN1. În plină iarnă, când mii de mașini tranzitează zona zilnic, situația devine un pericol major. O intervenție provizorie este obligatorie, fie că vorbim despre agregate, beton sau alte metode de stabilizare temporară. Există spațiu legal pentru a se acționa rapid, fără licitații, exact în astfel de cazuri. Dar autoritățile preferă eternul „punem o restricție și vedem după sărbători”. Atitudinea aceasta este rețeta perfectă pentru dezastru.

În loc să se ocupe de aceste probleme reale, urgente, care afectează siguranța a sute de mii de oameni, Bolojan – artizanul tăierilor bugetare – alege să strângă cureaua exact acolo unde nu trebuie și să dea drumul robinetului de bani acolo unde nu aduce niciun beneficiu direct românilor. Infrastructura din Prahova nu numai se degradează sub ochii tuturor, drumurile se surpă, proiectele mari bat pasul pe loc, iar autostrada Ploiești–Brașov este blocată de ani întregi. Studiul de fezabilitate și proiectarea tehnică sunt în același punct mort din care nu au mai ieșit de cinci ani, fără măcar un foraj serios în zona montană. Contractul este pierdut între negocieri politice și încercări de a-l rupe „onorabil”, astfel încât toate părțile să scape fără responsabilitate. În cel mai optimist scenariu, până în 2030 nu vom vedea nimic concret pe acest tronson.

În tot acest timp, Bolojan se promovează ca mare reformator, însă realitatea este că infrastructura cade sub propria greutate, proiectele majore au ajuns rușinea administrațiilor, iar investițiile sunt mai blocate ca oricând. Faptul că un drum vital poate fi închis oricând din cauza unei surpări lăsate să evolueze fără intervenție arată nivelul real de interes pentru investiții.

Dar pentru vecinii din Ucraina, buzunarele lui Bolojan sunt larg deschise, cu milioane care pleacă fără nicio ezitare. Pentru România nu se găsesc bani nici pentru un sprijin de beton, nici pentru consolidarea unui versant, nici pentru avansarea unui contract de autostradă vital. Pentru alții, însă, există mereu fonduri, în timp ce românii circulă pe drumuri care se rup efectiv sub roți.

Adevărul este simplu: Bolojan știe să taie, să amâne, să refuze investiții și să privească în altă parte. Când vine vorba de infrastructura României, singura lui strategie este austeritatea, iar rezultatul se vede în fiecare kilometru de drum peticit, în fiecare proiect blocat și în fiecare porțiune de asfalt care stă să se prăbușească. România plătește pentru lipsa de responsabilitate a liderilor săi, iar în fruntea celor care ar trebui să răspundă stă un om care are bani doar pentru alții, nu și pentru propriul popor.

Sursa foto: arhiva