Pîslaru și Ghinea – „arhitecții” unui PNRR strâmb de la temelie, dar experți în a poza în salvatorii situației

Dacă România caută vinovați pentru haosul și bâlbâiala în care s-a transformat PNRR-ul, nu trebuie să se uite prea departe. În centrul rețelei de improvizații, decizii netransparente și monitorizări cosmetice se află tandemul Dragoș Pîslaru – Cristian Ghinea, doi politicieni care au știut să-și construiască o reputație de „reformatori”, dar care în realitate au produs unul dintre cele mai slabe și mai contestate planuri de investiții europene din regiune.

Cei doi au creat, după plecarea lui Ghinea din Guvern, un ONG pompos, prezentat drept mecanism independent de monitorizare a implementării PNRR – adică un fel de auto-supraveghere a propriei incompetențe. O structură perfectă pentru a poza în vigilenți ai banului public, în timp ce adevăratele probleme treceau pe sub radar, neobservate sau ignorate convenabil.

Iar aici merită reamintit un fapt esențial: Cristian Ghinea a fost ministrul fondurilor europene exact în perioada în care a fost conceput PNRR-ul României. El a coordonat întregul proces, având în subordine o echipă specială pentru redactarea planului. Și nu orice echipă – ci una căreia i-a mărit salariile, în plină guvernare, pe motiv că „experții trebuie plătiți bine ca să lucreze eficient”. Rezultatul acestor salarii mărite? Un PNRR criticat sever de Bruxelles, trimis înapoi de mai multe ori pentru corecturi, modificări, rescrieri și ajustări fundamentale. O rușine administrativă pe care Ghinea încearcă și astăzi să o treacă sub tăcere.

În locul unui plan coerent, aplicat și realist, România a primit un document plin de erori, neconcordanțe și jaloane măsurate prost – un plan făcut în grabă, cu ambiții mari și competențe mici. Iar când lucrurile au început să iasă prost, ce a făcut Ghinea? Exact ceea ce știe mai bine: a găsit vinovați în altă parte.

După această performanță lamentabilă, tandemul Pîslaru–Ghinea și-a inventat rolul de „supraveghetori” ai implementării PNRR, printr-un ONG paravan, menit să dea impresia că cineva verifică. În realitate, nimeni nu verifica nimic. Din moment ce planul era prost făcut, implementarea nu putea fi decât un lanț de bâlbe. Dar monitorizatorii de serviciu tăceau. Sau, și mai grav, pozau în experți neutri.

Iar astăzi, când apar scandaluri majore – cum este cel al microbuzelor electrice pentru elevi, ajuns deja în atenția Parchetului European, după ce prețurile au variat nejustificat de mult între județe –, Pîslaru sare indignat să dea declarații, ca și cum ar fi descoperit America. Dar unde era această indignare când proiectele se aprobau? Unde era monitorizarea? Unde era vigilența? Nu era nicăieri. Se făceau doar poze, comunicate și rapoarte „tehnice” care nu verificau nimic din ceea ce conta cu adevărat.

Cu atât mai ironic este faptul că Pîslaru, în acest mandat, s-a așezat din nou în zona proiectelor europene, fix acolo unde este „robinetul” banilor. Iar acum, cu un tupeu formidabil, îi acuză pe alții de implementare slabă și de lipsa rezultatelor. Ca și cum PNRR-ul nu ar fi fost gândit prost din start, chiar de către colegul său de club.

România se află astăzi cu un PNRR încărcat de întârzieri, jaloane ratate, achiziții suspecte și o lipsă totală de responsabilitate. De ce? Pentru că oamenii care l-au făcut prost s-au ocupat apoi să-l și monitorizeze prost. Pîslaru și Ghinea au transformat unul dintre cele mai importante programe din istoria recentă a României într-un proiect de imagine personală, într-o platformă de autopromovare și într-o scuză permanentă pentru propriile eșecuri.

Dacă România ar fi avut cu adevărat nevoie de ceva, ar fi fost de profesioniști reali, nu de politicieni care își dau singuri note, se verifică între ei și se spală pe mâini de fiecare dată când se aprinde câte un scandal. Când privești la ce a ajuns PNRR-ul, un lucru e limpede: incompetența nu doar că s-a văzut, dar a fost și împachetată frumos sub formă de „transparență”.

Sursa foto: caleaeuropeana.ro