Există un moment în care orice discurs politic frumos începe să se lovească cap în cap cu realitatea. Pentru Alianța pentru Unirea Românilor, acel moment pare să fi venit și e în plină desfășurare încă din 2024, până în prezent.
Nu din atacurile adversarilor.
Nu din presiunea sistemului.
Ci din interior, din felul în care își tratează propriii oameni.
Există un punct limită până la care mai poți vorbi despre „cazuri izolate”: când sunt unul, doi ,,trădători”, așa cum le place celor din AUR să îi numească pe cei pe care ei înșiși i-au exclus, fără un motiv puternic, pertinent, iar în cazul multora chiar ilegal. Dincolo de acel punct, începe un tipar. Iar în cazul Alianța pentru Unirea Românilor, semnele acestui tipar devin tot mai greu de ignorat.
În 2024 și campaniile anterioare anuale ale partidului, unii oameni au fost împinși în față, la muncă. Au bătut județe, au vorbit cu oamenii, au tras pentru partid. Au fost ,,pavăza antisistem”, așa cum promitea Alianța că este în mandatul anterior.
După alegeri și până astăzi însă, aceiași oameni sunt eliminați. Nu de adversari. Ci de propriul partid.
Prahova — locul unde ruptura devine evidentă
La Ploiești, viceprimarul AUR – Alexandru Săraru, fost președinte AUR Prahova, ajunge într-o situație absurdă: propriul partid transmite public că nu ar trebui susținut. Eurodeputatul Adrian Axinia, auto-impus președinte de filială județeană, încearcă din răsputeri să îl elimine tocmai pe cel care i-a făcut campanie pentru a ajunge eurodeputat, apelând nu numai la puterea lui în partid, prin care influențează deciziile biroului județean, ci și la presă și alte partide, pentru a influența susținerea lui Săraru. Pe românește, mușcă mâna care l-a hranit. Nu doar mușcă, ci o jupoaie. Pentru că, nu-i așa, vânatul membrilor nesupuși ai propriului partid intră în atribuțiile și treburile urgente ale unui europarlamentar…
Nu adversarii îl contestă. Nu opoziția îl blochează. Ci chiar partidul care l-a folosit în campanie!!
La Filipestii de Padure, Ciprian Starc, fostul președinte al filalei locale, trece prin același tipar: muncă în teritoriu, vizibilitate, implicare — urmate de excludere și proces.
Ambii viceprimari sunt acum în litigiu cu partidul.
Iar întrebarea devine inevitabilă:
Ce li se reproșează, de fapt?
Pentru că, dincolo de formulări oficiale vagi, nu au apărut fapte clare, grave, care să justifice aceste decizii. Încercarea de eliminare a acestora din partid și funcțiile câștigate prin propria muncă pare mai degrabă un fel de răzbunare și/sau interes politic, respectiv aranjamente ale lui Axinia. Și atunci, apar niște semne de întrebare:
- Este AUR cu adevărat ceea ce spune?
- A fost vreodată sau doar s-a folosit de oamenii curați?
- Cum se face că, după alegeri, a început să își adune în rânduri oameni cu trecut sau legături dubioase?
- Și, mai ales, de ce încearcă să își elimine propriii membrii care au pus umărul în mandatul trecut la ascensiunea partidului?
Nu sunt singuri. Și aici începe problema reală.
Ceea ce se întâmplă în Prahova nu este o excepție.
La Botoșani, cazul lui Eusebiu Cilibiu s-a încheiat cu o decizie clară:
👉 instanța a anulat excluderea și l-a repus în partid
(https://banulbotosanean.ro/index.php/2026/02/20/judecatorii-au-anulat-excluderea-lui-cilibiu-din-aur-si-il-repun-membru-ar-putea-candida-la-presedintia-filialei/)
La Tulcea, Zaharcu Mircea Sorin a obținut același lucru în instanță
Și apoi vine cazul care schimbă complet dimensiunea discuției:
Ciprian Ciubuc: exclus din partid 👉 merge în instanță 👉 câștigă.
Instanța nu doar că i-a redat calitatea de membru, dar a constatat și nulitatea deciziei de excludere:
https://www.justnews.ro/un-deputat-aur-exclus-din-partid-obtine-in-instanta-constatarea-nulitatii-absolute-a-hotararii-prin-care-s-a-fost-dat-afara-din-formatiunea-lui-george-simion/
Mai mult, același conflict a dus la o decizie șocantă:
👉 anularea procesului-verbal al congresului AUR !! (ar fi multe de discutat și aici, dar poate cu altă ocazie)
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/alegerea-in-functia-de-presedinte-aur-a-lui-george-simion-anulata-de-tribunalul-bucuresti-2397991
Nu vorbim despre un simplu membru care ia decizii greșite. Vorbim despre decizii care ating chiar vârful partidului.
Când conflictul ajunge la bani, ruptura e totală
Dacă mai exista vreo îndoială că lucrurile sunt tensionate intern, aceasta dispare în momentul în care apar procesele financiare.
👉 Cinci parlamentari AUR și-au dat partidul în judecată pentru peste 9 milioane de lei, bani împrumutați în campanie și nerecuperați
Aici nu mai e vorba de orgolii. E vorba de încredere — ruptă complet.
Un tipar care se repetă
Mai multe conflicte din teritoriu, inclusiv din Tulcea, arată același mecanism:
👉 excluderi
👉 contestări
👉 procese
Când astfel de situații apar în mai multe județe, nu mai pot fi explicate prin „neînțelegeri locale”. Devine un model.
Și atunci, șirul întrebărilor ce dor continuă:
Cum poate un partid care se declară alternativă la sistem, să ajungă să fie contestat chiar de propriii membri… în instanță și, în paralel, să accepte în rândurile sale tocmai persoane cu trecut în sau legături cu aceste partide ?
Cum poate un partid care vorbește despre meritocrație să îndepărteze oameni care au muncit în campanie?
Cum ajunge un viceprimar cu notorietate să fie sabotat politic de propriul partid ?
Prahova nu este o întâmplare. Este un semnal!!
Cazurile lui Alexandru Sararuși Starc Ciprian nu sunt doar conflicte locale. Sunt expresia unei rupturi mai profunde.
O ruptură între:
- discurs și realitate
- promisiune și acțiune
- loialitate cerută și loialitate oferită.
Iar cazurile membrilor eliminați fără motive plauzibile și legale ar trebui să ridice semne de întrebare și celorlalți, din simplul motiv că lipsa de reacție a acestora în fața nedreptății a creat un precedent, iar ceea ce s-a întâmplat unui membru activ eliminat nestatutar și ilegal, se poate întâmpla oricui devine ,,incomod” conducerii partidului. Un partid nu înseamnă doar conducerea, ci totalitatea filialelor și membrilor înscriși în el. Iar decizii impuse de conducere, fără consultarea acestora, duc cu gandul spre DICTATURĂ, nicidecum democrația cu care se laudă Alianța pentru Unirea Românilor, că există în partid.
Finalul pe care alegătorii îl vor scrie
Oamenii nu citesc hotărâri judecătorești. Dar văd nedreptatea. Văd cine a fost în campanie, văd cine a muncit și văd cine este, brusc, eliminat.
Și mai ales — văd când un partid începe să semene cu exact ceea ce promitea că va schimba.
Pentru că, în final, nu instanțele decid soarta unui partid.
Ci momentul în care oamenii nu mai cred în el.
PS. Având în vedere cazurile precedente, probabilitatea ca viceprimarii prahoveni să câștige și ei procesele este mare, iar noi am aflat, din surse, că în acest caz, Alexandu Săraru intenționează să candideze din nou la președinția județeană a partidului și, se pare, filialele ce îl susțin sunt, să spunem, destule.
