România, în fața unei crize de energie
Oprirea reactoarelor de la Cernavodă pune presiune pe sistem
România se apropie de un moment dificil pentru sistemul energetic național, în condițiile în care debitul scăzut al Dunării pune presiune asupra funcționării centralei de la Cernavodă. Unitatea 2 se pregătește pentru o oprire controlată, iar scenariul analizat de Asociația Energia Inteligentă pornește de la ipoteza că, începând din 12 august, ambele reactoare ar putea fi indisponibile. În acest caz, aproximativ 1.400 MW de producție nucleară ar ieși temporar din sistem.
Problema apare mai ales în orele de seară, când consumul populației rămâne ridicat, în timp ce energia produsă de panourile fotovoltaice scade rapid. În același timp, seceta limitează producția hidro, iar energia eoliană depinde de condițiile meteo. Potrivit analizei AEI, România ar putea ajunge să se bazeze masiv pe importuri tocmai într-un moment în care și statele din jur se confruntă cu propriile nevoi de energie.
Importurile nu sunt o plasă de siguranță garantată
În scenariul analizat de Dumitru Chisăliță, producția internă disponibilă în jurul orei 20:00 ar putea coborî, în zilele dificile, la aproximativ 4.150–4.300 MW. Pentru acoperirea consumului ar fi necesare importuri de aproximativ 2.500 MW, însă nici această soluție nu poate fi considerată sigură în fiecare seară. Ungaria, Serbia, Croația și statele din Balcanii de Vest ar concura pentru aceleași resurse disponibile în regiune.
Bulgaria ar putea deveni una dintre principalele surse de sprijin pentru România, inclusiv datorită producției nucleare de la Kozlodui și altor capacități energetice. Numai că această dependență vine cu propriile riscuri: o avarie importantă, un consum crescut în țara vecină sau limitarea capacităților de interconectare ar putea reduce rapid energia care ajunge în România.
Nici apelurile la economie nu ar rezolva singure problema. AEI estimează că reducerea voluntară a consumului ar putea aduce aproximativ 170–300 MW, iar oprirea temporară a activității unor mari consumatori industriali ar contribui suplimentar. Este însă prea puțin pentru a acoperi, în scenariile cele mai dificile, un deficit de peste 1.000 MW.
Cine ar plăti prețul deficitului?
Pentru zilele de 18–21 august, analiza indică necesități de reducere a consumului cuprinse între aproximativ 1.050 și 1.200 MW, dacă se confirmă ipotezele de consum, producție și import. Chisăliță vorbește despre posibilitatea unor limitări industriale controlate și, în scenariul cel mai nefavorabil, despre deconectări controlate. El precizează însă că această estimare nu înseamnă că populația va fi automat deconectată.
De aici începe însă adevărata întrebare. Energia poate fi cumpărată de pe piață, consumul poate fi redus, iar producția poate fi suplimentată atât cât permit centralele disponibile. Dar când toate aceste variante ajung la limită, sistemul trebuie să decidă cine consumă și cine așteaptă. Iar într-o vară în care România încearcă să treacă peste secetă, caniculă și lipsa temporară a unei importante surse de producție, această întrebare nu mai ține doar de prețul unui megawatt.
Sursa foto: romania.europalibera.org
