Modernizare de fațadă în Ploiești: Primarul Mihai Politeanu a asfaltat străzile, dar a uitat intrarea în cartier

Cartierul Pictor Rosenthal din Ploiești a fost recent prezentat de administrația Politeanu drept un exemplu de reușită în modernizarea infrastructurii urbane. După ani de zile în care locuitorii au fost obligați să se descurce prin noroaie, Primăria a reușit, în sfârșit, să asfalteze străzile. O realizare, fără îndoială, dar una care, privită mai atent, dezvăluie exact tipul de administrație pe care ploieștenii o cunosc prea bine: una de vitrină, în care esențialul rămâne neterminat.
Intrarea în cartierul Pictor Rosenthal este imaginea perfectă a unei lucrări făcute „pe jumătate”. Accesul principal, care traversează o cale ferată, este complet degradat, iar asfaltul lipsește cu desăvârșire. De fapt, dacă ne uităm la imaginile de arhivă din anii trecuți, vedem că zona n-a fost asfaltată niciodată. Iar recenta „modernizare” nu a schimbat nimic în acest sens.
În ultimele luni, craterele formate în apropierea căii ferate s-au adâncit, punând la încercare zilnic răbdarea și mașinile locuitorilor. Ironia face ca, la doar câteva sute de metri distanță, străzile să fie proaspăt asfaltate, iar parcurile și coșurile de gunoi „de lux” să strălucească în soare — dovada unei investiții cosmetice, menită să arate bine în fotografii și comunicate, nu să rezolve real problemele oamenilor.
Primarul Mihai Politeanu a anunțat în repetate rânduri că modernizarea cartierelor ploieștene este o prioritate. Însă, în cazul Pictor Rosenthal, realitatea contrazice discursul. Administrația locală a bifat lucrarea, dar a ignorat exact punctul care face diferența între o modernizare reală și una superficială: accesul în cartier.
Chiar dacă întreținerea zonei din proximitatea căii ferate revine, din punct de vedere tehnic, CFR-ului, administrația Politeanu avea obligația să caute o soluție comună, astfel încât modernizarea să fie completă. Lipsa unei colaborări instituționale și absența unei viziuni integrate au transformat o lucrare care ar fi putut fi un exemplu de bună practică într-un nou motiv de nemulțumire.
Din păcate, pentru primarul Mihai Politeanu, modernizarea urbană pare să se oprească acolo unde începe responsabilitatea altcuiva. Restul – gropi, disconfort, pericole – rămân problema locuitorilor.
Cartierul Pictor Rosenthal devine, astfel, simbolul unei administrații care lucrează pentru imagine, nu pentru oameni.



