Începuturi fără sfârșit: cum transformă administrația Polițeanu proiectele moștenite în spectacole de PR la Ploiești
Administrația condusă de Mihai Polițeanu continuă seria anunțurilor prezentate drept „începuturi”, deși, în fapt, vorbim despre proiecte lansate cu mult înainte ca actualul edil să ajungă în funcție.
Cel mai recent episod: modernizarea iluminatului public, promovată intens ca o realizare a prezentului mandat. Presa favorabilă vorbește despre debutul lucrărilor pe strada Cameliei și extinderea intervențiilor pe zeci de artere din oraș, de la Nicolae Titulescu și Tache Ionescu până la Democrației sau Bulevardul Petrolului. Numai că, dincolo de titlurile optimiste, realitatea administrativă spune o altă poveste.
Programul de modernizare a iluminatului public din Ploiești nu a început nici în 2024, odată cu mandatul actualului primar, și nici „anul trecut”, așa cum se sugerează. Documentele oficiale arată clar că aceste investiții au fost inițiate încă din 2022, când Primăria Ploiești lansa procedurile de achiziție pentru proiecte ample de eficientizare energetică a iluminatului public, în special pe traseele de tramvai 101 și 102.
La acel moment, municipalitatea publica în SICAP proiecte finanțate din fonduri europene, buget de stat și buget local, în cadrul Programului Operațional Regional 2014–2020. Acestea vizau implementarea unui sistem modern de iluminat LED, cu tehnologii de control și eficiență energetică superioare, pe artere importante precum Bulevardul Republicii, strada Gheorghe Doja, strada Democrației sau zona Gării de Sud și Gării de Vest.
Termenul limită pentru depunerea ofertelor era stabilit încă din iulie 2022. Cu alte cuvinte, proiectele erau deja puse în mișcare cu doi ani înainte ca actuala administrație să preia conducerea orașului. În ce mandat? Exact în mandatul primarului hulit de toți, inclusiv de edilul Polițeanu. Nimeni altul decât Andrei Volosevici!
Ceea ce se întâmplă astăzi este, în mod evident, o continuare a acelor investiții – o etapă firească într-un program început anterior, nu un „start” spectaculos. Și totuși, discursul public este construit altfel. Se vorbește despre inițiativă, despre demarări, despre schimbări majore, fără a menționa contextul real al acestor lucrări. Continuitatea administrativă este reinterpretată ca merit personal, iar proiectele moștenite devin instrumente de imagine. În acest peisaj, devine tot mai clar că miza nu este doar infrastructura, ci percepția publică. În lipsa unor proiecte majore inițiate de la zero, capitalul politic se construiește din reambalarea celor existente. Iar întrebarea rămâne: cât din ceea ce vedem astăzi este dezvoltare reală și cât este doar o strategie de comunicare?
Pentru că, în timp ce orașul are nevoie de investiții coerente și asumate, cetățenilor li se oferă, din nou, același „început” – prezentat diferit, dar pornit, în realitate, cu ani în urmă.
